Ana NICULESCU este director de comunicare la Librăriile Cărturești. Adică, intri într-o librărie, deschizi o carte și se aude imediat vocea Anei. Bineînțeles, treci mai departe, dai filele, prefăcându-te că n-ai auzit, dar, după câteva pagini, găsești o scrisoare, unul dintre acele plicuri împodobite cu timbre poștale, acoperit cu scris caligrafic. Normal, încerci să-l deschizi, așa am făcut eu, dar plicul oftează. Siderat, îl abandonezi, însă, plicul acela, care făcuse mofturi, se deschide singur, foșnind, iar din lumea lui nesfârșită, cu parfum de cerneală, apare Ana. Nu știu ce-ați face voi, dar eu i-am pus trei întrebări. La a patra - deja dispăruse, plutind pe strada Pictor Verona, iar în urma ei zburau pagini de carte.

Zenob

La un moment dat, există un personaj care iese din roman si intră în viața cititorului, îl însoțește la cumpărături, îl enervează, îl incomodează sau îl împinge să facă lucruri de care nu se credea în stare. Pentru tine care a fost acest personaj? Din ce raft a ieșit? În care dintre librările Carturești s-a plimbat mai mult?

Mă amuză coincidența, căci zilele trecute am terminat de citit romanul lui Rabih Alameddine, Îngerul istoriei, în care personajul principal, Iacob, un poet homesexual din Liban, e bântuit de prezența Satanei sau călăuzit de apariția celor 14 sfinți chemați de credincioșii romano-catolici în ajutor, în timpul marilor epidemii de ciumă. Sfinții îl veghează pe Iacob care își vede uciși prietenii și iubitul de epidemia de SIDA, ce face ravagii în San Francisco. Așadar epidemiile atrag, se pare, prezențe inedite. De exemplu, Dionisie era este cel mai vanitos dintre cei 14, mantia sa este croită din "mătasea cea mai strălucitoare, de un albastru cu irizații a la Yves Klein, iar pe ea era brodată, cu fir de aur, o imagine a Parisului. Toiagul auriu era încrustat cu mai multe pietre prețioase decât un cui de coțofană". Sfânta Margareta ține în mână o sfoară de care e legat " balonul în formă de pui de dragon care flutură din aripi și își schimbă culoarea din roșu în verde cu irizații". Iar Pantelimon, cel mai voios dintre sfinți, e preferatul Satanei, căci dă mereu din mâini și din părul negru, cârlionțat săltându-l în sus și jos, acoperindu-și și descoperindu-și ochii de câteva ori pe secundă. Pe cap poartă “o tichie de arlechin desprinsă din tablourile lui Picasso", iar picioarele îi sunt “strânse în colanți de balerin într-o nuanță orbitoare de fucsia, care îi scoate în evidență fiecare venă și tendon". 

Acum, dacă ne gândim la librării, îmi pot imagina că în librăria din Piața Operei din Timișoara, care abia apucase să împlinească câteva săptămâni de funcționare, nu se poate plimba în spatele ușilor închise decît personajul lui Gaston Leroux, Fantoma de la opera :) Iar la Cărturești Verona, locul în care am biroul de care mi-e foarte dor, cred că  Dr. Bernard Rieux stă de vorbă cu personajele încă fără de carte, care iau naștere în închipuirile scriitorilor cu foarte mult timp pentru scris. Oare? Și aici aud vocea autorului acestui articol.

Ce face o librarie pe timp de molimă?

Își închide pentru scurt timp, sperăm, ușile, dar ține cărțile deschise, așa cum ne anunțam zilele trecut cititorii pe paginile de social media. Se apucă și mai intens de biblioterapie. Încă de acum un an, împreună cu scriitoarea și editoarea Alexandra Rusu am demarat un proiect de croit liste de lectură după nevoile fiecăruia și acum ne dăm seama câtă nevoie e de lecturi ghidate. Sau  răspunde la telefon ori pe facebook întrebărilor despre cărți și nu numai venite de la cititori. Arhivează, curatoriază și aranjează cărțile din rafturile virtuale după teme actuale: ce ar citit niște adolescenți plictisiți sau niște copii cu prea multă energie raportată la metrii pătrați ai apartamentului or pesimiștii bine informați? Trimite zeci de colete în cutii, frumos ilustrate de ȘtefanVasilachi, celor care comandă din librăria online. Își mută Școala librarilor pe Zoom, o școală în care cei mai recent sosiți în echipa Cărturești învață meserie de la cei cu ceva ani vechime. Își ține prima întâlnire online a clubului de carte Bibliobibuli cu participanți din Cluj. Uneori are insomnii și se întreabă dacă va mai putea achita chiriile costisitoare din centrele comerciale peste trei luni sau peste nouă.

Alteori visează frumos la librăriile viitorului.

Cum vindeți in aceste timpuri un prozator român, debutant, complet necunoscut?

Prima condiție ca noi să vindem un scriitor debutant, complet necunoscut este ca o editură să decidă - în această perioadă fără precedent în ultima sută de ani - să investească bani de tipar și pentru salariile unui redactor, corector și grafician de copertă ori designer de carte, într-un nume de care nu a auzit nimeni. Tot de la editura ar trebui să pornească și tonul comunicării și planul de promovare, pe care noi l-am prelua și amplifica cu succes, căci de-a lungul timpului ne-am crescut deja niște rădăcini viguroase, înfipte în solul online-ului, unde se petrece acum mare parte din viață și cumpărături. Avem un blog unde am putea publica o recenzie despre acest autor talentat, încă necunoscut. Am putea face o lectură din sufrageria autorului transmisă în timp real pe pagina noastră de facebook cu peste 250 de mii de followers. Am putea povesti despre el și oferi niște cărți cu autograf posesorilor de Buletin de Cărturești, privilegiu ce îți aduce în inbox mesaje și invitații la tot felul de întâmplări din zona culturală.