"Ne vom plămădi puterea și vom deveni din nou primii. Nu primii dacă. Nu primii dar. Ci primii, pur și simplu. Nu vreau ca lumea să se întrebe ce face [Rusia]. Vreau să se întrebe ce fac Statele Unite."

Citatul este extras din cartea lui Michael R. Beschloss, The Crisis Years (1991) și anticipează perfect iraționalele tirade ale lui Donald Trump, purtând obsedantul refren "America first". Fragmentul îi aparține însă unui președinte care se bucură de o glorie postumă absolut nemeritată, fie numai pentru că este arhitectul real al războiului de agresiune din Vietnam: John F. Kennedy.

Prin comparație, primul discurs al lui Adolf Hitler de după preluarea mandatului de cancelar, radiodifuzat la 1 februarie 1933, se încheie într-o notă mai puțin agresivă:

"Fie ca Dumnezeul Atotputernic să ne sprijine lucrarea, să ne modeleze voința pe calea cea dreaptă, să ne binecuvânteze viziunea și să ne binecuvânteze cu încrederea poporului nostru. Nu suntem mânați de dorința de a lupta pentru noi înșine, ci doar pentru Germania".

Ar fi comic dacă nu ar fi tragic.

Pentru a înțelege mai bine criza democrației contemporane, trebuie însă să ne întoarcem și mai mult în timp: cu peste două secole. În 1795, la mai puțin de un an după Marea Teroare, Marchizul de Condorcet deja anticipa, cu flerul său inegalabil, mecanismele insidioase ale unei societăți precum cea americană de astăzi, care, obsedată de profitul economic, ajunge să nu mai răspundă imperativelor etice.

În Schița unui tablou istoric al progreselor spiritului uman, filosoful francez notează, dezabuzat:

"În ochii unei națiuni lacome, libertatea nu va fi decât o condiție necesară asigurării operațiunilor financiare".

Pentru a sublinia, parcă, veridicitatea acestei aserțiuni, un sondaj inițiat, la începutul anului 2020, de Ipsos și citat de The Independent arată că 48% dintre republicani cred că mass-media constituie inamicul poporului american. Mai grav, potrivit aceluiași sondaj, 43% dintre republicani sunt chiar de acord ca președintele să aibă dreptul de a închide anumite ziare și posturi de știri. Privind aceste procentaje, nu poți decât conchide că, dacă democrația a apărut în Apus, tot acesta îi accelerează apusul.

P.S. Procesul ineluctabil al demantelării instituțiilor democratice și al eliminării coeziunii sociale este accelerat de epidemia de COVID-19, care face ravagii în întreaga lume. Pe ruinele lăsate de pustiirea virusului, se va ridica o lume mai săracă, mai fragmentată și de aceea mai vulnerabilă la autoritarism și la intimidare de tip militar.

Când se va așterne cenușa bombei epidemiologice proaspăt detonate, societatea pe care o vom descoperi nu va fi deloc una deschisă. Anii interbelici, cei punctați de flagelul gripei spaniole și de crahul bursier, ne-au arătat fără putință de tăgadă ce fel de lideri își caută oamenii disperați, abia scăpați de amenințarea primejdiei.