S-a învârtit mulți ani pe la Piața Rosetti, din care cauză ne întâlneam des. Într-o dimineață l-am văzut furișându-se pe Dianei, în mod evident ascunzând ceva în buzunarul sacoului. Plus că nici nu-l mai văzusem până atunci îmbrăcat așa elegant, cu o haină kaki, de velur, al cărei guler, neobișnuit de înalt,  îi dădea un aer aristocrat. M-am ținut după el, chiar și după ce a intrat într-o curte, l-am urmărit de la oarecare distanță, ocolind o tufă de liliac, încât eram convins că nu mă văzuse. Dar în momentul în care pusese mâna pe clanță, l-am auzit spunând ce faci Zenob, nu cumva ai venit să asculți poezie? Casa în care intrase era a unui tip năltărog care în fiecare duminică invită poeți, să citească de pe file enorme, coli mari, ca cele de împachetat, răsucite, suluri înalte, pe care licăreau litere de smarald. Când i-a venit rândul, a scos telefonul, unul second hand, și-a citit într-o limbă, pe care o știam numai eu. Ce limbă e asta, a întrebat gazda poeților, nu cumva e inventată, cum au mai făcut alții, pe vremuri…? Oh, nu dragă prietene, i-a răspuns el, am citit în limba zenobilor, ca să se bucure prietenul meu, aici, de față. Toate privirile erau întoarse spre mine, iar cum poeții sunt oameni populați de albine, ale căror aripioare zbârnâie necontenit în sângele lor, m-au întâmpinat cu un entuziasm ieșit din comun. Iar din ziua aceea, pe lângă romanele lui de succes, și-a făcut obiceiul ca o dată pe lună să scrie câteva versuri pentru zenobi.

ZENOB

1. Scrii la un birou anume, pe care se află un obiect inspirator? te îmbraci într-o haină specială? Cum scrii?

Îmi plac șoșonii, îmi plac pălăriile vechi. Uneori port pantaloni , dar și fuste. Pentru zenobi

3. Cu ce creator (pictor, muzician, scriitor etc) ți-ar plăcea să stai de vorbă. Ce-ai vrea să afli de la el?

Mi-ar plăcea să întâlnesc cu Homer.