OPTm
nr.crt.

Anglofonii de pretutindeni au aflat că, la începutul lunii octombrie, atacantul clubului Manchester United, Marcus Rashford, și-a descoperit numele pe așa-numita honours list a reginei, fiind desemnat MBE (Member of the British Empire). Distincția este, fără îndoială, meritată: ca activist social, Rashford a pledat ca peste un milion de copii proveniți din familii vulnerabile de pe tot cuprinsul regatului să continue să primească, pe perioada vacanței de vară, masa gratuită pe care, iniția ...

"Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare", citesc într-o recenzie consacrată unuia dintre romanele lui Andrei Kurkov, apărută în Occident. Într-adevăr, frumusețea cărților sale cred că vine, înainte de orice, din sentimentul că, în mod aparent inexplicabil, ceva străin și invizibil se ascunde în spatele lucrurilor cunoscute. Paradoxal (și totodată amuzant) mi se pare faptul că explicațiile posibile nu țin întotdeauna de intruziunea unor fo ...

Mihai poate fi văzut uneori pe străzile Romei, îmbrăcat cu o pelerină de stofă, absolut obișnuită la prima vedere, dar pentru cunoscători e o haină specială, moștenită de la Contele de Saint Germain. Când o așează pe umeri dispare instantaneu, te poți trezi cu el la Sala Radio din București sau la Ateneu, într-o cu totul altă ținută, iar dacă ai avea ochi mistici, l-ai putea observa trecând cu aceeași ușurință în La Belle Epoque, tolănit pe bancheta din spate a unui Daimler. Odată s-a întâmpla ...

Să adaptezi și să pui în scenă Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry nu e doar o provocare, e mai ales o mare responsabilitate. Această carte, povestea dintre coperțile ei, personajele, aforismele și limbajul folosit, dar mai ales emoția, starea de grație pe care o ai atunci când o citești, nu au produs doar aprecierea cititorilor de toate vârstele, din toate zările, nu! Au provocat un adevărat val de iubire, aproape o religie, un cult destinat "micului prinț" și personajelor fabuloase pe ca ...

anamorfoză

dincolo de strada cu rumeguș

fără iluzii n-aș fi venit

oameni mici se plimbă pe

trupul meu ca pe o cale regală

spasmele mele nu mint niciodată

doar se ascund după balansoare

lumea pare a fi un citat din mine

când eram mai tânăr.

elegie imperfectă

ce prosternare și toamna asta

singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde

mări și pustiuri înaintea mea

înapoia mea doar cenușa prietenilor.

cuvinte am încetat să mai s ...

Bogdan VLĂDUȚĂ (n. 1971) a studiat pictura la clasa profesorului Ștefan Câlția  la Universitatea Națională de Artă din București. I-a avut ca maeștri de pictură pe artiștii Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu. Între 1996 și 2009 a fost lector la catedra de pictură a aceleiași universități. Bursier Vasile Pârvan la Accademia di Romania din Roma în perioada 2002-2004, interval despre care ne oferă, în mai toate lucrările sale, o intensă și revelatoare mărturie. În 2 ...

Am avut râie. Nu mă laud cu asta, dar nici nu mi-e rușine: m-am infectat într-un tren internațional, nu în cine știe ce bidonville românesc! Tratamentul a fost relativ simplu și nedureros (am citit și eu povești cu "îmbăierea cu sodă caustică", dar sunt minciuni), doar că oprobiul social a fost greu de dus ("Mihăiță Râiosu") și-ar fi fost și mai greu dac-aș fi infectat la rândul meu pe cineva; din fericire, nu s-a întâmplat. Au trecut peste două decenii de-atunci, nu mă mai doare povestea asta, ...

Alb, alb nemărginit și gândul negru de suicid. Un aisberg plutește în depărtare ca o părere de rău. Sunt pregătit oricând să mor. Sunt îmbrăcat la patru ace. Am să-mi pătez de sânge smochingul. Nu-i nimic. Sângele va fi înghițit fără sfială de zăpadă. Am să mor singur în miezul frigului. Mă gândeam să sar în apă și să mă înec, dar nu am cum să reușesc, pentru că apa e prietena mea bună. Să-mi bag capul în zăpadă și să mă asfixiez. Nu pot, căci zăpada e mama mea. Să mă las mâncat de o focă leopar ...

Citisem deja câte ceva din Peixoto, îl întâlnisem și-l ascultasem vorbind despre copilăria lui și despre ce înseamnă literatura pentru el, și ideea pe care o aveam despre proza pe care o scrie era că se simte peste tot aerul poetic. Îmi place propoziția cu care se încheie cartea, este căutată, este voită, dar este și firească:

"Jose a scris prima frază a romanului", și atunci evident îmi amintesc de cum începe volumul: Saramago a scris ultima frază din roman". 

Se numește *Autobiogra ...

Totuși, din călătoriile tale

o să-i ții în minte mai mult 

pe cei pe care nu i-ai cunoscut

numai pentru o clipă s-au întâlnit privirile voastre

în tren erai tu prin ținutul lor un trecător

la un pub duminică aplecați la un pahar

batrânele prin geamuri deschise te-au văzut

înainte de a se întoarce pe norii lor

ospătari, menajere, șoferi de autocar

mulțimea oamenilor din orașele mari

care a trecut pe lângă tine fugind

ei înghesuiț ...

Mai frumoasă decât hoinăreala prin librării nu e, în această toamnă, decât lectura în grădină. Ultimele raze de soare, eu cu o carte în mână, printre flori mov, ca-n poezia simbolistă. Iar cartea este Focul din casă, un roman de Kamilei Shamsie, apărut la Polirom. Autoarea nu-mi era străină. Sunt sigură că ați auzit de ea. Scriitoare pakistaneză, din epoca postcolonială, fiica editorului și a jurnalistului literar Muneeza Shamsie, a predat la Universitatea din Massachusetts și în cadrul Hamilt ...

Prin școală auzeam des că fereastra e un simbol al feminității. Domnițele triste stau la ferestre, plănuind să fugă în lume, își așteaptă prinții, își visează iubiții. Dar am constatat cu timpul că mai mult bărbații scriu despre ferestre și le așează pe femei acolo. Bărbații stau cu ochii pe fereastră, rezemându-și coatele pe pervaz, și pun la cale niște călătorii bizare. Spun asta pentru că am căutat prin poeziile de pe net și am ales opt texte, semnate de bărbați, în care e vorba despre ferest ...