Mihai Ignat e un tip foarte serios. De câte ori mă întâlnesc cu el, scoate din buzunar o pereche de ochelari, îi pune pe nas și mă examinează amănunțit, iar la final zice invariabil: excelent, Zenob, ai mai crescut doi milimetri jumate! Prin Brașov, lumea îl salută pe stradă, fiind cunoscut și ca scriitor, dar și ca profesor. Odată m-a invitat la un ceai: urăsc cafeaua, Zenob, mi-a spus el, dar ador ceaiul de dintele lupului. Ai băut vreodată? Și-așa am ajuns într-un turn de pe lângă Colegiul Șaguna, o turlă medievală, cum numai la Brașov întâlnești, iar acolo, pe terasă, de unde se vedea numai cerul, a apărut un tip cu mustăți lungi, îmbrăcat într-o mantiluță vărgată - mai ceva ca pe Eiffel, domn’ profesor, a exclamat el, așezând pe masă un ceainic de sticlă. Ce-a fost mai departe n-aș ști să spun, pentru că nu-mi mai aduc aminte. Am aflat însă de la un brașovean că ceaiul ăsta aduce uitarea.
1. Ce piesă vestimentară, obiect (amuletă), parfum etc. a avut însemnătate mare pentru tine, îl consideri norocos sau magic, se leagă de o întâmplare decisivă… ?
Nici una. Nu am o astfel de superstiție și nu țin minte ca vreun element vestimentar să fi jucat un rol decisiv. E posibil să fi uitat. E posibil să țin secret - n-o să afli!
2. Cu ce personaj ai merge la o cafea în Brașov și pe unde?
Comedia mea Ce vine după pornește de la umătoarele fapte: "O femeie, Amanda Rogers din Marea Britanie, s-a căsătorit cu un câine; englezoaica Emma MCabe și-a unit viața cu un copac; Erika din San Francisco s-a măritat cu Turnul Eiffel; iar taiwaneza Chen Ching și americanca Nadine Schweigert s-au căsătorit cu ele însele." Ei bine, eu aș face o plimbare cu femeia care s-a căsătorit cu motanul Boris (dar și cu Turnul Eiffel). Cât despre cafea, ce să zic, Zenob! Nu beau cafea, deci nici nu aș ști să identific o cafenea… așa că aș lăsa-o pe Ea să aleagă.
3. De unde a ieșit zvonul că-ți faci studenții să se îndoiască, unii dintre ei devenind între timp trestii?
O dată m-a amuzat o profesoară de liceu care mi-a spus, pe un ton de reproș, c-a aflat ea, de la foștii ei elevi, deveniți studenți de-ai mei, că… îi fac să se îndoiască! Ceea ce pentru doamna profesoară reprezenta o gravă eroare educațională, mie mi s-a părut un important punct câștigat. Fără să vrea, mi-a făcut un compliment (eu așa zic, dar ar trebui să las loc de îndoială) – și contrastul dintre intenția dânsei și efectul asupra mea mi s-a părut… haios. Dar s-ar putea să nu fie…
Dar exact-exact nu-mi amintesc. Cred că ar trebui întrebați studenții mei. E de presupus că măcar uneori, din perspectiva lor, devin amuzant – fără voie, evident (am sigur niște ticuri verbale sau gestuale, nu știu, mai fac gafe, mai zic câte-o prostie, lucruri de genul ăsta) - poate că de aici vin întrebările, care până la urmă fac să se legene trestiile.
Zenob face parte din grupul "Perucile verzi".
Despre TikTok și alți demoni
Lecturi de august
Scena interpretării și ideile ca personaje
O profesoară de franceză, un profesor de istorie, un bătrân, un băiat și Stalin
Cărți băgate în seamă
Colum McCann: Transatlantic
2034 sau o zi din viața unui om obișnuit
Colonel la optsprezece ani
Vara nu este decât un ceas de nisip înghețat
Coregrafii ale lockdown-ului
Copyright © fictiunea.ro