Cătălin își ține cursurile dintr-o grădină. Are un chioșc de vară, iar în jurul lui fluieră bujorii englezești, șușotesc lalele, bârfește liliacul, iar trandafirul mov, cu nasul pe sus, ascultă poeme. Așa l-am găsit ieri, pe la ora prânzului. Bineînțeles, a fost foarte uimit să mă vadă. Credeam că nu știe nimeni unde sunt, a spus el, iar eu i-am reamintit că sunt un zenob telepat. Ei, acum c-ai venit, a zis el, trebuie să rămâi la masă, c-avem cârnați picanți și vin de Buzău. Normal, câteva minute am făcut mofturi, deși eu tocmai de-aia și venisem acolo, și-a urmat o masă cu aburi de ciorbe și parfum de salcâm, piure de urzici, pulpișoare de pui la grătar, prăjiturele cu nuci și peltea, cafele și alte lucruri. Dar când petrecerea ajunsese în toi, a apărut un  câine, relativ tânăr, încălțat cu niște ghete de lac. Nu știu dacă v-ați cunoscut, mi-a spus Cătălin, e prietenul meu Zorro, ceea ce în spaniolă înseamnă "vulpe". A venit să mă ia la plimbare! Și până să spun ceva s-au ridicat printre flori, pe deasupra trandafirului mov, plutind lent pe cerul curat - Cătălin cu părul în vânt și cămașa fâlfâind de plăceri, iar câinele, cu nasul pe sus. Nu departe se auzeau Noroioșii oftând.

Zenob

1. Ce sprijin magic ai? Un obiect? Un obicei? O filă de carte?

Secretele mele se află în cărți. Când am o îndoială, deschid o carte, la întâmplare, iar primul cuvânt care îmi sare în ochi, cu siguranță îmi dă răspuns la toate întrebările. Tot în cărți  ascund diverse valori, chei, șuvițe de păr, monede vrăjite. Ultima oară am ascuns un stick. Este vorba despre versiunea engleză a cărții mele despre piețe.

În cantul volumului am lipit o casetă magnetică, iar în ea am atașat stick-ul - un film despre piețe. Am vrut ca și alți oameni să se bucure de lucrușoarele ascunse în cărți. 

2. Ca să rămânem în zona divinației, spune-mi, te rog, ce personaj de ficțiune crezi că ți-ar putea ghici viitorul?

Sunt câteva, însă, dintre toate, aș alege-o pe Ursula, din romanul Un veac de singurătate de Marquez. Îmi amintește de bunică-mea, care, în ultima perioadă de viață, deși era imobilizată și bolnavă, știa tot ceea se se întâmpla în jur, era la curent cu orice, încât, dacă voiai să știi ceva, pe ea trebuia s-o întrebi. Tot așa și Ursula, oarbă, dar omniprezentă, cred că ar fi cea mai potrivită să-mi spună ce m-așteaptă, ce iubiri, ce călătorii urmează. Pe ea aș ruga-o să-mi ghicească în cafea. Și… ascultă, Zenob, să nu cumva să mă întrebi despre estetica orbului! Aici nu facem literatură, ci vorbim și noi în grădină, printre lalele!

3. Cineva din Istanbul mi-a povestit că ai fost aplaudat în plină stradă. Ce-ai făcut?

La Istanbul mă duc întotdeauna cu plăcere. E un loc pe cât de viu pe atât de  hierofanic.  Acolo am filmat câteva piețe, între care și o piațetă de pe lângă Sf. Sofia. Am înălțat drona, era o zi frumoasă, iar în aer vibrau siluete de djini. Apoi a apărut o pisică, mai întâi pânditoare, cu ochii pe dronă. M-am intimidat, recunosc, și un timp am așteptat. Pisica, mă lămurisem între timp, un motan foarte expresiv, era gata de atac. Pusese ochii pe dronă și voia s-o vâneze. Dar apropiindu-se suficient, a mirosit-o și și-a dat seama că nu era de mâncat. Ceea ce e interesant e că în urma ei, la oarecare distanță veneau o sumă de alte pisici, de toate mărimile de toate vârstele. La Istanbul sunt cele mai blânde și parcă cele mai înțelepte pisici. De altfel, sunt animale ocrotite de profet, au însușiri mistice. Ei, bine în urma acestui episod, pisicile, conduse de motan, care era chiar șeful cartierului, au făcut cunoștință cu drona și, după mai multe tatonări, mi-au recunoscut autoritatea în piațetă. Între timp se adunase lumea, care urmărea întâlnirea mea cu pisicile, iar când motanul și-a luat alaiul și s-a cărat, au izbucnit aplauze din toate părțile. Gata! Eram de-al locului, meritam un șerbet!