Pe Ioana n-o cunosc, dar îl știu pe tatăl ei, bardul. De câte ori mă vedea, zicea, hai aici, Zenob, să-ți recit un poem! Totuși am întâlnit-o și pe ea o dată, la teatru. Era într-o lojă tapetată cu petale de liliac și fâlfâia pe balustradă o pălărie albă, imensă. Exact cum am anticipat, a luat-o boarea spectacolului, căci se juca ceva cu patos și lacrimi, și-un timp pălăria asta a plutit peste sală. Când a ajuns la mine arăta ca o petală, fragilă, iar borurile se umeziseră, ca iarba în diminețile verii. Am alergat să i-o dau înapoi, am așteptat-o la ușa lojei. Păstreaz-o, Zenob, nu mai am nevoie de ea, asta e pălăria mea de strâns lacrimi! Ce puteam să mai zic! Am pus-o la presat într-o carte, cred c-o mai am și-acum. Și-o să mă întrebați ce carte e aia așa de mare! Asta e bună! Ca și cum ne-am afla într-o lume normală!

1. Ce obiect misterios/norocos ai in sertarele tale secrete?

Chiar despre sertare n-o să vorbesc! Sau nu acum, dragă Zenob, ci abia după ce-o să ne cunoaștem mai bine! Dar îți pot povesti despre bufniță. Da, știau au tot fost la modă, încât în momentul de față s-au banalizat rău. Dar a mea continuă să strălucească, e diferită, e o bufniță… colorată, pe care o țin pe dulap. În majoritatea timpului o ignor, dar când sunt în momente mai delicate mă uit la ea. E un obiect care mă încarcă, mă face să mă simt înțeleaptă. În câteva situații dificile, îți mărturisesc că mi-a fost de mare ajutor. Dacă am de luat o decizie dificilă, privesc bufnița și totul în lume capătă sens. Și pentru că între timp mi-ai devenit mai simpatic, am să-ți povestesc și despre brățară. Am una, cumpărată în urmă cu doi-trei ani, o brățară din cele cu mesaj. Pe-a mea scrie Fear nothing! (Nu te teme de nimic! ). Mi-am luat-o pentru a scăpa de frici, iar dintre ele era pe primul loc frica de zbor. Voiam să plec în America și n-aveam curaj să urc în avion - până când mi-am cumpărat brățara asta și-am scăpat de fobie. Mereu am avut brățări, dar asta e mai mult de-atât, e un obiect protector. Cred sincer că pentru orice acțiune din lumea asta e nevoie de un spirit care veghează și care are grijă de tine. De o amuletă, pe scurt.

2. Povestește-mi o întâmplare din teatru, de pe scenă, ceva de spus în luna ianuarie!

Pentru ianuarie, zici? Cred că cel mai bine se potrivește Mult zgomot pentru nimic. Este vorba despre spectacolul de la Teatrul de Comedie, regizat de Andrei Șerban. Am obținut greu rolul, după un casting cu multe emoții, cu pregătire, și-am fost foarte fericită. Nu în fiecare zi prinzi un astfel de rol. Primul spectacol a fost cu emoții enorme : avanpremieră cu public! Am început, am intrat în scenă - scena în care Beatrice plânge. Aveam acolo un partener, care mă întreba Ce faci Beatrice? Plângi? Ei bine, partenerul ăsta nu apărea. Am plâns. M-am plimbat, am mai aruncat niște suspine. Se crease deja tensiune în sală, o neliniște care ajungea până la mine. Și deodată aud o voce din public: Cutărescu! Unde ești? Pune-ți sacoul! Era vocea inconfundabilă a lui Andrei Șerban, care, dându-și seama că actorul era blocat de emoții, undeva în culise, a strigat ca la repetiție. (Și-am să fac o clarificare: mă refer la Andrei Șerban regizorul, iar nu la Andrei Șerban poetul de la Curțile lui Zenob!). În fine, spectacolul și-a reluat cursul, mai departe a fost OK. Dar incidentul acesta a ridicat interesul pentru spectacol. Publicul n-a râs, n-au fost murmure, ci s-a creat o legătură cu spectatorii, intrați astfel în laboratorul nostru de creație, am fost împreună toți în acea seară, părtași la actul teatral.

3. Cu ce personaj de ficțiune (inclusiv al tau) ți-ar plăcea să stai la șuetă, să te plimbi prin oraș…?

Personaj? Queen Elizabeth, în interpretarea lui Cate Blanchett. E un personaj total: a făcut pace, a învins flota spaniolă, plus că are niște rochii de nota 10. Poate mi-ar împrumuta vreuna… ce zici, Zenob? Cât privește propriile personaje, n-aș putea să aleg! Mi-ar plăcea să petrec timp cu toate. Încă înainte de a intra în viața teatrală, îmi plăcea să fiu ubicuuă, să intru în pielea unor personaje diverse, să văd lumea prin ochii altora. Așa că toate personajele mele îmi plac. N-aș vrea să fiu killer, nu-mi plac rolurile noir , distructive fără cauză. Ca aspirație mă îndrept spre eroinele lui Meryl Streep - cu oricare dintre ele mi-ar plăcea să petrec timp, dar și cu ea, aș vrea să înțeleg complexitatea "fețelor" ei. Când te vezi data viitoare cu Meryl, te rog să-i transmiți!