Decizia de a mă înscrie la doctorat a fost una impulsivă, ba chiar irațională, luată pe un drum spre casă de la muncă, după o discuție cu cineva care îmi povestea cât de greu reușește să dea de profesorul îndrumător pentru a-i semna finalizarea primului an. Singurele mele realități în punctul acesta despre obținerea unui doctorat în România erau că toți profesorii mei din liceu aveau așa ceva (se sărea parcă un grad și se plătea în plus) și că am participat accidental la lansarea cărții *Fabrica ...

Pe Bogdan Baciu l-am întâlnit pe la Cișmigiu, în era antepandemică. Citea lângă o fereastră, cu o ceașcă de cafea alături, iar pe umărul lui ofta o mierlă, o cunoștință de-a mea, cu care voiam să schimb două vorbe. Dar n-am apucat. Nu vrei să citești cu mine, Zenob? - m-a întrebat Bogdan, care, deși nu mă privea, știa că sunt acolo, mă simțise într-un fel. Cum?! - nu mi-am dat seama. Dar după ce ne-am cunoscut mai bine, la aproape un an, am realizat că totul venea de la cărți. Deși citește după ...

Piața de carte din România n-a fost niciodată bine, iar motivele au tot fost, în teorie, întoarse pe toate părțile: politici guvernamentale inexistente, lipsa de interes pentru cultură și educație, decalaj economic și social, lipsa transparenței etc. Fiecare criză, sărbătoare a cărții sau târg de carte aduce în discuție clasicele comparații cu alte țări, date statistice preluate unii de la alții; s-a pornit generic de la o cifră de afaceri fără niciun fundament, 40 de milioane, urcând spre 60-80 ...