Piața de carte din România n-a fost niciodată bine, iar motivele au tot fost, în teorie, întoarse pe toate părțile: politici guvernamentale inexistente, lipsa de interes pentru cultură și educație, decalaj economic și social, lipsa transparenței etc. Fiecare criză, sărbătoare a cărții sau târg de carte aduce în discuție clasicele comparații cu alte țări, date statistice preluate unii de la alții; s-a pornit generic de la o cifră de afaceri fără niciun fundament, 40 de milioane, urcând spre 60-80, fiecare din cei care mai răspundeau întrebărilor jurnaliștilor adăugând, după dispoziția proprie, câteva milioane. Cum asociațiile de profil sau statul nu comunică cifre transparente, nu putem ști o cifră reală. Niciodată, însă, n-am văzut pe cineva din piața de carte care să găsească vreun vinovat în curtea proprie. Tot răul este din exterior, poziția de victimă a scriitorului, librarului, editorului fiind cea mai la îndemână. 

Este adevărat că niciun segment de business nu a fost pregătit pentru lunile martie-aprilie, însă felul în care piața de carte și-a abandonat clienții – cititorii, puțini/ prea puțini într-adevăr, – m-a convins să mă uit mai atent la ce strategii de marketing - comerciale și necomerciale au abordat actorii din piață: librăriile, editurile, retailerii online de carte, scriitorii, librarii. Au fost și câteva (puține) excepții de la "regula abandonului", însă nici aceste inițiative creative n-au fost exploatate cum ar fi putut să fie, cel mai probabil pentru că aceste inițiative au venit doar din partea librăriilor independente, iar bugetele acestora de promovare au lipsit/ au fost mici. 

Am văzut puține companii din industrie care au arătat empatie și au renunțat să comunice strict comercial (*cumpărați, ofertă specială, doar acum, comandă aici, descoperă reducerile noastre *etc.) cu scopul de a arăta un minim interes pentru sănătatea clienților lor, măcar într-o postare sau două, pe canalele online, nu doar pentru portofelul lor electronic.

Cei care n-au vrut să promoveze un vibe mercantil în aceste luni au preferat, neștiind ce și cum, să comunice, să nu mai apară în online de săptămâni bune (better safe than sorry). Chiar dacă publicul cititor și prezent în online din România nu penalizează abandonul acestor edituri, scriitori sau librării, cu siguranță, algoritmii Facebook & Instagram știu să o facă. 

Lipsa de creativitate a businessului de carte din aceste două luni va îndepărta cititorii de multe branduri, acestea pierzând rapid un teren pe care l-au lucrat mulți ani pentru roade viitoare.

Sigur că multe din probleme vin dinspre departamentele comerciale și de comunicare din industrie, prea slab reprezentate și pregătite pentru o astfel de criză, însă, cu siguranță, și cei care conduc aceste businessuri au o parte din vină. Spun asta pentru că, la o privire atentă, cele mai de succes exemple din industrie la capitolul comunicare și branding vin dinspre antreprenori, primii care au înțeles că doar de ei depinde supraviețuirea până la finalul anului. Ei care au căutat soluții creative pentru a merge mai departe, altfel. Asta pentru că în aceste cazuri vorbim de compania proprie și deci de angajați motivați să nu intre în vacanță. 

Analizând profund fenomenul, cititorul a fost, în mod clar, primul dat peste cap, mare parte dintre cititori trecând prin luni de secetă de lectură, motivul generalizat fiind angoasa inerentă unei pandemii. Însă el a fost abandonat, predat către alte alternative glam și mai ușor de accesat (TV sau online). Marea dezamăgire vine dinspre librar, probabil primul intrat în șomaj tehnic, care, de la rolul important și dorit în comunitate, a devenit, forțat sau voit, principala verigă slabă a comunității, acesta retrăgându-se în vizuină la prima îmbolnăvire. Puțini librari au decis să supraviețuiască și să comunice din online, să viziteze librăriile părăsite și să profite de oportunitatea de a ține cumva, creativ și cald, librăria lui în mintea cititorului. Distribuirea unei postări impersonale pe pagina librăriei nu ajută la păstrarea interacțiunii cu publicul.

Dincolo de limitările legale și în acord cu acestea, se găseau soluții creative de a oferi ocazia unică cititorilor fideli de a petrece o zi singuri în librării, de a coresponda din linia a treia-șaptea, din librărie, cu acești cititori sau de a exploata măcar la nivel de comunicare potențialul unor librării închise.

Editurile au făcut și ele ce au putut: unele și-au amintit că există e-bookuri și că au un site propriu de vânzare online, însă prea puține au activat influencerii, prea puține au fost editurile care au îndrăznit să facă întâlniri și lansări de carte online, iar cluburile de carte virtuale, mesajele de la scriitori sau anunțarea aparițiilor au devenit accidente, aruncate în spațiul online fără strategie, fără un plan coerent.

Bibliotecile și criticii literari n-au făcut mare lucru pentru cititori, însă nu reprezentau linia 1 a industriei nici înainte de apariția pandemiei. Iar scriitorii pot fi scuzați, cu speranța că au fost productivi, dacă au fost departe de librării, turnee și comunicarea online cu publicul lor. 

Mutarea în librăriile online s-a dovedit o provocare pentru businessurile care nu aveau o procedură solidă în direcția de e-commerce, dovadă că unele librării online au dezamăgit zeci de cititori, neputând să livreze comenzile care depășeau probabil 20-30 de colete pe zi, ceea ce reprezenta regula înainte de pandemie. 

Cum rândurile de mai sus sunt pline de generalizări nedrepte, dar necesare pentru a atrage atenția asupra lipsei unui plan din interior pentru piața de carte, semnalez și câteva exemple care au reușit să țină aproape cititorii, dar au și condus la creșterea numărului de cititori (vizibil și din numărul de followers pe diverse platforme). 

Dacă ar fi de acordat premii și felicitări pentru reacții în timpul pandemiei, la capitolul librării, La două bufnițe din Timișoara s-a remarcat prin empatie, creativitate și soluții pe termen lung, orientate către cititor.

Editura & Librăria Seneca primește premiul pentru implicare și generozitate, dincolo de orice așteptare pe care o puteai avea tu ca cititor de la un spațiu închis, cu pierderi foarte mari financiare în această perioadă, niciun grup de companii în spate, aceasta alegând să ajute, nu să încerce disperat să vândă cărți la reducere.

Libris merită și ei menționați pentru (singura?) donație semnificativă făcută de industrie, iar la polul opus, nu poate să nu fie remarcată dezamăgirea provocată de Diverta (dol.ro) la capitolul customer service, clienți nemulțumiți și gestionare defectuoasă a unui brand de la care aveai așteptări. Ceva semne de campanii mai coerente a dat și Editura Nemira, cu ocazia zilei internaționale a cărții de pe 23 aprilie, trecută de altfel cu vederea de întreaga piață de carte. 

Se poate afirma că interiorul pieței de carte din România este putred și niciun stimulent extern nu o să repare acest lucru, însă mai e timp, din mai, pentru strategii deștepte și creative de marketing, pentru o comunicare mai atentă și empatică și pentru o reapropiere de cititor. Într-o țară în care same day delivery a unei cărți nu e posibilă (nici măcar în București), în care nu se fac încă lansări și cluburi de carte online (cu puține excepții), în care potențialul creativ al librarilor și al departamentelor de comunicare pare a fi în șomaj tehnic, se poate alege măcar soluția de avarie, aflată la îndemână, respectiv copierea modelelor din alte țări. E suficientă o documentare scurtă online cu privire la ce fac cei de la Barnes & Noble sau Waterstones în această perioadă. 

Ce încerc să spun, direct și concis, este că doar din interior, dinspre profesioniștii creativi din industrie poate veni evitarea unui scenariu sumbru pentru piață. Cititorul profesionist e obișnuit să fie singur, însă noii cititori au nevoie de atenția industriei. Și nu prin amatorism, ci prin strategii comerciale bine puse la punct, aliniate unei strategii de marketing și comunicare smart.