Între creatorii care mi-au atras atenția prin originalitatea expresiei l-aș trece pe Jebeleanu - despre al cărui Pescăruș am scris în nr-ul 116 al revistei Ficțiunea OPTm. E veridic, te impregnezi cu toate dramele societății prezente. Obsesia lui Jebeleanu e legata de forme noi. E obsesia lui Treplev. În numele formelor/adică al expresiei poți sacrifica orice. Acesta e rolul avangardei.
Zilele trecute cineva se întreba pueril (poate militant:)) ce înseamnă "cel mai expresiv". Există multe mesaje expresive. Becali e un tip expresiv. Dar, în altă ordine, tot expresiv este Câlția, Jebeleanu a făcut un spectacol expresiv, prin Pescărușul.
Contează cine alege, pe ce bagaj estetic face alegerea.
Aleg așadar dintre spectacolele anului trecut Pescărușul lui Eugen Jebeleanu, pentru că are capacitatea expresivă de a naște controverse, adică de a fixa punctul zero al expresivității artistice.
După un debut fulminant în rolul Ofeliei, din Hamlet-ul lui Liviu Ciulei, Adriana a jucat în Danaidele (r. Silviu Purcărete), apoi în filmul lui Coppola, Youth Without Youth (2007), alături de Tim Roth. Realizator TV, prezentatoare de emisiuni, printre care și a Jurnalului Cultural, de pe TVR, Adriana a întrerupt câțiva ani activitatea actoricească, revenind în ultima vreme cu mai multe roluri consistente în teatrele de avangardă bucureștene.
Anti-bilanț
Cartea de căpătâi
Maia Morgenstern: Dacă nu te alegeam eu
Pe urmele unei opere considerate pierdute
Jules Verne liric – poftim că am spus-o!
Născută de Ziua Lecturii
Supermarket for the soul
the london notebook (I). [tentativă de autoacceptare]
Cărțile care merită
Există cărți proaste
Daria
Pietrele când vorbesc
Audiatur et altera pars/ Șah-mat
Un toast pentru Annie Ernaux
Slow cinema
Linia discontinuă a ratării
2023 - un an al publicării
Intracranietatea unei lumi mai bune
Copyright © fictiunea.ro