Revistă print și online

Pe urmele unei opere considerate pierdute

Parcă pentru a confirma tendința tot mai vizibilă că operele aparținând literaturii speculative nu sunt deloc cantitate neglijabilă și nu ar trebui marginalizate sau chiar respinse pentru că n-ar fi serioase, iar cititorii și criticii serioși nu s-ar apleca asupra lor pentru c-ar fi inferioare, juriile premiilor internaționale importante nominalizează tot mai des și asemenea opere, oferindu-le chiar, în unele cazuri, premiul cel mare (cel mai recent caz este lista lungă, de zece cărți, a premiului Pen/Faulkner 2023, între care se află cinci opere aparținând literaturii speculative). Iar Editura Humanitas Fiction, prin excelenta colecție de literatură Raftul Denisei, nu se ferește deloc să le abordeze. Aici au apărut așadar opere de Kurt Vonnegut Jr. sau Colson Whitehead, de David Mitchell sau de Maja Lunde, ori de Francesc Miralles sau Yoko Ogawa ori Boualem Sansal, ca să-i numesc doar pe cei care-mi vin prima dată în minte, iar în anul de grație 2022, aproape de târgul Gaudeamus, iată și o magistrală operă semnată de Anthony Doerr, autorul celebrului roman Toată lumina pe care nu o putem vedea.

Extrem de ambițiosul Cetatea cucului din nori (Cloud Cuckoo Land, în original), nominalizat, printre altele, la National Book Award și Dublin Literary Award, este de fapt o poveste alcătuită din trei fire narative care se petrec în trecutul îndepărtat, între anii 1439–1452, apoi 1453–1492, înainte, în timpul și după asediul orașului Constantinopol, în prezent, adică în 2020, într-o bibliotecă publică, și în viitorul nu foarte îndepărtat, dar într-unul în care omenirea a pornit deja spre stele și o mână de oameni de pe o navă spațială au misiunea de-a ajunge pe o altă planetă, dintr-un alt sistem solar, pentru a întemeia o colonie după ce viața pe Pământ a fost decimată.

Ce leagă personajele din aceste epoci atât de diferite? O operă aproape obscură, un manuscris din Grecia antică ce prezintă aventurile fantastice și foarte trase de păr, de fapt o parabolă despre cunoaștere și spiritul de aventură, dar și despre setea de cunoaștere care la unii nu este ostoită niciodată, ale unui personaj pe nume Eton. El îi mână pe Omeir, un băiat ale cărui spirit de aventură și bunătate îl poartă, în pofida defectului său din naștere, prin aventuri nebănuite și-l conduc din mijlocul munților, din sălbăticie, tocmai până la porțile Constantinopolului și apoi dincolo de el, pe drumul înapoi spre casă, alături de ursită, dar și pe Anna, o cusătoreasă din Constantinopol nu deosebit de înzestrată la această meserie, dar cu o sete de cunoaștere formidabilă, ea fiind prima care scoate la lumină manuscrisul care-i va pune pe jar pe lingviști secole de-a rândul, numai că soarta îi va scoate în cale nu doar un asediu nimicitor, ci și pe Omeir, apoi, mai departe, pe Zeno și pe Konstance.

Zeno, în 2020, acum ajuns la o vârstă venerabilă, care a trecut și el prin aventuri formidabile, fiind orfan, chinuit de mic, prizonier de război, suferind din dragoste, trecând prin epoci diferite, dar cuprins de o pasiune nețărmurită pentru operele considerate imposibil de tradus, pasiune trezită de dragostea vieții sale și a cărei moștenire a jurat să o ducă mai departe traducând opera lui Antoniu Diogene, cel care a descris aventurile lui Eton. Zeno, care apără cu prețul vieții sale niște copii care puneau în scenă tocmai piesa cu Eton, la etajul bibliotecii, în timp ce, la parter, un fanatic ale cărui aventuri nu sunt nici ele uitate de către autor într-un excelent studiu de caz despre cum poate lua naștere un fanatic plecând de la neînțelegerea unor mesaje cam dubioase, grefată pe o viață plină de lipsuri, o afecțiune din copilărie și lipsa empatiei din partea celor din jur, plănuiește să detoneze o bombă.

În vreme ce, mulți ani în viitor, pe o așa-zisă arcă, reprezentanții omenirii zboară spre stele, iar o fată ajunsă în pragul adolescenței, Konstance pe numele ei, descoperă, printr-un accident, nu doar o operă care fusese marea pasiune a tatălui ei, ci și un adevărat complot.

Toate aceste planuri narative se întrepătrund și se amestecă, ramificându-se în nenumărate direcții, însă rămânând totuși perfect coerente și logice cu toată complexitatea lor. Pentru că tu, în calitate de cititor pasionat, te trezești pe un domeniu familiar: cel al cunoașterii, al pasiunii față de lectură, față de aventură, rezonând deopotrivă cu personajele ce prind viață prin cuvinte și cu spiritul lor curios și aventuros, înțelegându-le pe deplin acțiunile și susținându-le la tot pasul. Pentru că exact despre asta e vorba în fabulosul și extrem de ambițiosul roman al lui Anthony Doerr: despre puterea poveștilor de-a transforma lumea și a o face un loc mai bun, transformându-ne și pe noi pe măsură ce le citim și încercăm să le înțelegem.


Anthony Doerr, Cetatea cucului din nori, Editura Humanitas Fiction, 2022, trad. Iulia Gorzo

Liviu SZÖKE

Traducător, cronicar de carte, influencer.