Numele autorului englez Theodore Henry Staepleton (1811-1889) va fi mereu legat de domeniul până azi nefrecventabil al criptobiologiei. Avocat de profesie, dar cu o pasiune de nestăvilit pentru științele naturale, acesta a încercat să se impună într-o branșă și așa extrem de mocirloasă. Opera sa de căpătâi, Compendium Plantarum et Animalium Occultorum, la care a lucrat timp de aproape jumătate de secol, avea să fie o adevărată enciclopedie (în mai multe volume) care prezenta plante sau animale ...

It looked like our dreams. Asta spune despre cinema Mark Cousins (în documentarul său de 15+ ore). Și are dreptate. Contrar ideii că cinemaul ne oferă o imagine mediată tehnologic a realității (what does that even mean?), regizorul Harmony Korine ne arată, prin Aggro Dr1ft, că filmul rămâne un mod de a vizualiza a irealitatea, imaginarul.

Aggro Dr1ft este un vis, dar despre ce? În psihanaliză, visele sunt acele manifestări ale subconștientului prin care pulsiunile cele mai ascunse sunt ...

Prin dedesubturile tuturor locurilor comune, ca și în spatele oricărui gând, zac în tenebre lucruri mărunte, lucruri prețioase. Filmul lui Alice Rohrwacher dezgroapă câteva dintre ele și ni le prezintă tacticoasă, pe o mușama veche, dar curată, ziua în amiaza mare, în bătaia soarelui mediteranian, dar și a sirocoului preverstitor de necazuri.

Suntem confruntați cu imaginea unui străin englez sau irlandez (interpretat de Josh O’Connor) care traversează Italia cu trenul. E neras, ostenit și vise ...

Un bătrân, deși înconjurat mai tot timpul de oameni, nu vede pe nimeni, deși imersat în treburile vieții, are sentimentul că nu există nimic pe lume pentru el. Viața lui a fost perfect normală. A trăit tot ce se poate trăi într-atât încât, privit din afară, nimeni nu i-ar fi putut suspecta disperarea. Se simte și s-a simțit întotdeauna blocat, îngrădit, spune el, de ceva. Târziu de tot, spre finalul vieții, își dă seama că a trăit și trăiește în continuare în umbra unui zid imens. Tot burgul său ...

Văzu două siluete înaintând către el, dar nu-l interesă. Era aproape întuneric și era deja în întârziere. Tropăitul calului zdrobea pământul moale și negru. Ordinul de retragere, parafat și sigilat, pe care îl transporta trebuia să ajungă numaidecât la trupele încă angrenate în sus pe coastă. Nu putea să se oprească, nu putea să se abată din drum pentru nimic. Și totuși, atunci când s-au apropiat mai mult, ceva l-a îndemnat s-o facă. Trase repede hățurile și calul se opri într-un final. Trecuse ...

Citesc ce am scris până acum: Trebuie să-mi stabilesc de la bun început intențiile. Îmi doresc să pot exprima în scris exact ce simt, chiar dacă nu cred c-o pot face. Trebuie să găsesc o echivalență.

Scriu: Orașul nostru, citim asta din cele mai vechi cronici, a fost la fel de întins cât e și acum. S-a scris că e la fel de întins ca cerul de deasupra noastră, și unii ar spune că întocmai datorită acestui lucru, știm că infinitul este real. Dar, când vine vorba despre natura realității sale, ...