Am revăzut deunăzi casa de pe Bobâlna numărul 52, sau de pe Strada Cimitirului cum o știe toată lumea din oraș. Familia noastră i-a zis altfel, i-a zis dintotdeauna casa lui Unchiu’ Fane și așa o știu și eu de mic. Întâlnind-o din nou am înțeles însă că cea de atunci, adevărata casă, a dispărut cu totul – ea nu mai există decât în amintirea mea și pe această foaie. Azi e o locuință cu ziduri proaspăt albe, însorită, cu o curte toată în beton, cu copăcei noi tunși, subțiri și văruiți în locul arb ...

Ca peste tot în lume și aici în Mexic, locuitorii de la poalele marilor munți au născocit legende despre aceștia, iar cea a lui Popocatépetl și Iztaccíhuatl este, desigur, o poveste de dragoste. Una neîmplinită și tragică, așa cum le plac mexicanilor. Ea circulă în mai multe variante și nu e suflet care să n-o știe pe de rost prin astfel de locuri, de la puști, la bătrâni. Se zice că Iztaccíhuatl[1] era o prințesă frumoasă între fumoase, fiica împăratului aztec. Iar Popoca un mare războinic, dar ...