
Revistă print și online

De acord cu colegii din ANPRO (și cu cei implicați în realizarea programei) și în amical dezacord cu mulți dintre prietenii supărați pe noile planuri cadru de la Limba și Literatura Română pentru clasa a IX-a. Mă așteptam la ceva mai rău, sînt chiar plăcut surprins: e vorba despre apărarea minimală, prea tîrzie poate, a ceea ce a mai rămas din domeniul nostru. Nu am nici un fel de interes aici – vorbesc doar ca unul care-a tot combătut pe fb pentru re-cronologizarea învățămîntului de profil și "întoarcerea istoriei literaturii" în școli, la nivel elementar; de fapt, pentru centralitatea perspectivei istorice în toate disciplinele de studiu.
Pun doar cîteva întrebări: de ce se discută totul de parcă învățămîntul de LLR începe de la zero cu clasa a IX-a, deși bazele ar trebui puse începînd cu clasele a VII-a și a VIII-a? Dacă era așa de bine cu vechea programă organizată strict tematic la clasa a IX-a, dacă datorită ei elevii citeau de plăcere și se bucurau nespus like never before, de ce rezultatele sînt atît de proaste și numărul absolvenților dezorientați cronologic ajunși la Litere atît de mare? Nu cumva avem de-a face cu un impas al "decronologizării"? Cum poți să citești și să înțelegi scriitori contemporani, fără să știi cum s-a scris înainte? Cum să înțelegi "Poema chiuvetei" fără să fi citit în prealabil "Luceafărul", să-i citești, adică, pe postmoderni fără să ai habar de intertextele lor din trecut?
Nu sînt de acord nici cu ideea că despre epoca premodernă (cronicari etc.) și despre secolul 19 nu pot fi spuse lucruri simpatice și care să-i "prindă", instruindu-i totodată, pe elevi, și că autorii respectivi sînt neinteresanți și plicticoși din oficiu. Păi, la Anton Pann (criptomanelist al culturii urbane), Dinicu și Iordache Golescu, Russo, Alecsandri, Filimon, afli o grămadă de lucruri mișto, amuzante și, da, uneori foarte "actuale", dacă profesorul știe să le predea, manualele – să le decupeze, și dacă nu se blochează totul în evaluări posace cu itemi găunoși. Profesorul Paul Cornea, care cunoștea epoca aia mai bine decît pe mulți dintre contemporanii săi, ne-a învățat cîndva că lucrurile pot sta cu totul altfel în ce-i privește.
Mai află și elevii cum era lumea/societatea pe atunci, în loc să reducă totul la lumea lor.
Învățămîntul ar trebui, la urma urmei, să fie și exercițiu de cunoaștere a unui domeniu, iar fără minima orientare prin istoria acelui domeniu nu înțelegi decît ce-ți spun contemporanii. Sau asta vrem?
Poți învăța foarte multe despre noi înșine din lumea "depășiților", ba chiar din "înapoierea" lor. Învățămîntul ar trebui, cred, să fie în primul rînd un exercițiu de cunoaștere.
Văd și multă supărare că nu-s deloc autoare-n programa de clasa a IX-a. Dar, păcatele mele, dați-mi exemple de autoare care să fi existat pînă la epoca Junimii, la noi; să nu-mi spuneți Dora d`Istria sau Hermiona Asachi (de acord să spui ceva de Carmen Sylva sau Veronica Micle, că Sofia Nădejde e un pic mai tîrzior). N-am observat atîta "frăsuială" cînd a fost scoasă din programă "estetizanta" Hortensia.
Am în schimb o problemă cu reducerea numărului de ore, și cu comprimarea într-un secol a lit. rom. de pînă la Junimea inclusiv. În plus, mă tem că propunerea asta vine prea tîrziu, deși niciodată nu-i prea tîrziu.
În fine, e mult de discutat și lucrurile sînt foarte amestecate. Dar faptul că s-a ajuns aici vine și din eșecul a ceea ce a fost pînă acum. Așa cum vedem bine că sfîrșitul Istoriei nu s-a confirmat, că a revenit Istoria peste noi de ne-a năucit, nici sfîrșitul "istoricității" (cronologiei) în învățămîntul de profil nu s-a dovedit a fi o afacere prea bună; a devenit chiar un blocaj.
Critic și istoric literar, conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București. Cărți: Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice (2018), Avangarda românească și complexul periferiei (2007), Contimporanul: istoria unei reviste de avangardă (2007), Modernismul retro în romanul interbelic românesc (2009) ș.a.