Revistă print și online

Péter Démeny: Inima ți se topește ca neaua

Care e primul semn că pentru tine "începe iarna"?

Soarele apune prea repede, întunericul vine prea devreme. Cum din cauza schimbărilor climatice nu mai există derdeluș – în copilăria mea, nici nu se punea problema – semne rele iarna are.


Ce carte recitești sau vrei să recitești iarna asta?

Recitesc Ciuma lui Camus. Un roman extraordinar, inteligent, sensibil, revoltător și care te macină mult.


Există o amintire de sărbători care te urmărește mereu?

Eram adolescent, iar bunicii mei dinspre mamă veneau mereu la noi de sărbători. Când au ajuns, m-am ascuns sub masă, mi-am schimbat vocea cumva și am început să cânt un colind maghiar. Asta e cea mai frumoasă amintire.


Ce personaj (creat de tine) ai invita la masa de Crăciun? Și ce reacție crezi că ar avea?

Aș invita-o pe Katarina din Splendidul mistreț. Nu știu cum ar reacționa, dar sunt convins că ar fi ceva liber și plin de imaginație.


Care e cel mai neașteptat cadou pe care l-ai primit vreodată? Sau cel mai prost. Fiecare avem unul.

Mama mi-a dăruit o carte despre Japonia(!) când aveam 10 ani(!)


Cum e decembrie în orașul tău interior? Fricos, luminos, haotic, nostalgic, ironic?

Plin de zăpadă, alb și frumos.


Ce ți-ai dori să lași în urmă la finalul acestui an?

Un om care s-a împăcat cu el însuși.


Ce titlu ar avea un roman de iarnă scris de tine?

Inima ți se topește ca neaua.

Ficțiunea