Ca răspuns la ancheta Ficțiunea, pornind de la întrebarea: Ce personaj (de literatură, film, teatru) îți amintește de zăpadă, de iarnă, de sărbători, de Crăciun?, consider că un exemplu inspirat poate fi identificat în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, mai exact în personajele Corina și Ștefan Valeriu. În piesă, Corina și Ștefan Valeriu pot fi interpretați nu doar ca protagoniști ai unei iubiri imposibile, ci și ca figuri simbolice ale sărbătorii, ale unui timp idealizat, rupt de cotidian, asemănător atmosferei Crăciunului. Deși acțiunea se desfășoară în timpul verii, deci într-un cadru estival, putem observa o asemănare importantă: atât în vacanța de vară, cât și în perioada sărbătorilor de iarnă, oamenii aleg să se odihnească, să se retragă din ritmul alert al vieții cotidiene și să-și acorde un timp al lor.

Legătura dintre Corina și Ștefan se aseamănă cu o sărbătoare trecătoare iar frumusețea ei constă tocmai în caracterul efemer, în acele clipe în care viața pare să capete sens și armonie. Prin cei doi, Mihail Sebastian sugerează că adevărata sărbătoare nu este una calendaristică, ci una sufletească, o stare de echilibru și liniște care, asemenea Crăciunului, nu durează, trece repede, dar lasă în urmă numeroase amintiri. Partea bună este că timpul Crăciunului este repetitiv, deci mereu se ivește o nouă trăire. Relația dintre Corina și Ștefan Valeriu ilustrează perfect o dinamică specifică timpului de sărbătoare, și anume un paradox pe care l-am observat: paradoxul singurătății. Inițial, ambele personaje intră în joc mânați de dorința de evadare. Ștefan vrea să fie lăsat în pace, sătul de oameni, iar Corina dorește să fugă de banalitate și constrângeri. În timpul anului, ca și în viața cotidiană, omul modern tolerează și chiar caută singurătatea, ca formă de protecție și autonomie. Însă, odată instaurat timpul de sărbătoare, regulile se schimbă.

Acest paradox reflectă și comportamentul general al oamenilor în raport cu sărbătorile. Pe parcursul anului, singurătatea este acceptată și chiar valorizată, însă în momentele festive, mai ales în perioada Crăciunului, apare o nevoie acută de apropiere, de prezență și de comunitate. Spiritul sărbătorii anulează iluzia autosuficienței și scoate la suprafață dorința profundă de a împărtăși bucuria cu cineva. Vă invit să priviți textul lui Sebastian și în această cheie de lectură.