Un personaj care îmi amintește de iarnă, zăpadă și sărbători e Tatiana, eroina romanului în versuri, Evgheni Oneghin.

Pușkin o descrie ca pe o ființă foarte tăcută, uneori ursuză, o fetiță căreia nu îi plac păpușile, joaca, sau agitația. Cel mai mult o încântă nopțile lungi și friguroase de iarnă când ascultă sau citește povești. Ecranizarea romanului din 1999 o înfățișeaza pe Tatiana adultă (Liv Tyler) într-o scenă memorabilă, patinând pe gheață, aproape plutind într-o mantie lungă și o căciulă de blană care o fac să pară misterioasă, rece și inabordabilă – o adevărată crăiasă a zăpezii, cel puțin așa o vedeam eu la treisprezece ani și așa mi-a rămas întipărită în memorie.