Tehnologia a atins deja un nivel avansat în lume, însă nu în toate domeniile. Există câmpuri menite digitalizării, însă arta, de exemplu, nu va putea fi înlocuită sau alterată în mod real de către programe de inteligență artificială precum ChatGpt sau AI. Aici nu intervine arta digitală, creată pe o tableta grafică, deoarece tot omul este cel care creează. Problema reală este preluarea procesului creativ de către inteligența artificială de către un robot, un program.

Geogres Bataille spunea, în "Erotismul", că între ființe există discontinuitate. Desigur, conexiunea unor persoane, iubirea, atât la nivel fizic, cât și metafizic, poate fi profundă, de neînțeles – probabil – pentru alții. Însă atunci intervine moartea: "Dacă dumneavoastră muriți, eu nu mor". Bataille, prin citatul de mai sus, demonstrează discontinuitatea ființelor; oricât de profundă ar fi legătura, nu pot fi, cu adevărat, unul. Putem merge mai departe, spunând că oamenii, ca în fizică, sunt conectați în paralel, nu în serie. Relațiile interumane se realizează întotdeauna în paralel. Prin ideea lui Georges Bataille, se observă că discontinuitatea ființelor nu se produce doar între ele, ci și în relație cu orice altceva care nu face parte – fizic – din omul/animalul/obiectul respectiv. AI și ChatGPT provoacă o discontinuitate forțată – nu naturală, cum a fost prezentată mai devreme – între om și propria artă; fie că este vorba de literatură sau arte vizuale, aceste programe pun o barieră între procesul creativ uman, profund imaginativ și creație, deoarece "sursele de inspirație" ale acestor programe sunt operele deja existente; iar artiștii a căror artă a fost preluată pentru a fi introdusă într-un program menit să "distreze" spectatorii, nu sunt recunoscuți în niciun fel – nu li se oferă credit, nu sunt menționați și nici măcar întrebați dacă vor ca textul/tabloul lor să fie introdus într-un program.

Internetul este un loc care poate nu numai să altereze arta, ci să o distrugă, să o deconstruiască prin "refacere" – AI, în special pentru artele vizuale, și ChatGPT, pentru orice tip de scriitură, sunt bazate pe livrarea unui produs, folosind un mozaic de culturi și stiluri deja existente, găsite, evident, tot pe internet.

Dar "furtul" de cărți și tablouri nu se oprește aici, deoarece aceste programe pot lua locul angajaților în domeniu. Este o ideologie care ar putea merge doar aparent, pentru că, în esență, niciun program dintre cele menționate nu ar putea să înlocuiască rațiunea unui om, atenția la detalii și calitatea produsului. Însă discontinuitatea dintre oameni și programe este transparentă, deoarece dacă cineva este concediat, programele de inteligență artificială nu se vor opri din "a crea".

ChatGPT și AI provoacă probleme reale în literatură, deoarece o distorsionează, amestecă realitatea cu virtualul, o scriitură reală cu una "artificială". Clarkesworld, un editor SF cunoscut, refuză să mai primească texte, deoarece, în ultimul timp, "autorii" lor s-au dovedit a fi roboți: "Unul dintre cei mai prestigioși editori de nuvele științifico-fantastice s-a închis pentru trimiteri, după ce un potop de prezentări generate de AI și-a copleșit echipa editorială."

Amalgamul de texte create de inteligența artificială constituie un pericol pentru autorul autentic, putând chiar să îi ia locul, să îl lase în spate, doar din cauză că este mai rapid, calitatea fiind, totuși, inferioară. Lumea contemporană digitalizată își construiește valorile – valori false – raportându-se la timp, nu la calitate.