Dintre personajele jucate în travesti, Viola, din A douăsprezecea noapte a lui Shakespeare, se află pe primul loc. Am jucat-o în facultate, pentru un examen, dar experiența a rămas pentru mine la baza carierei actoricești. Era o scenă jucată pasional, împreună cu Mihaela Bețiu. Purtam o pălărie și o haină neagră, mai ponosită, ofertantă pentru joc, dar aveam mintea plină cu toate aventurile Violei, nevoită să se deghizeze în eunuc. Viola e pentru mine și-acum un rol-reper. A fost un act de revelări multiple, pentru că un personaj care nu-ți este la îndemână devine o piatră de încercare și un drum cu descoperiri importante. Să joci în travesti e o situație visată de orice actor, e o experiență completă, pentru că ajungi în universul masculinității, cum era cazul meu, printr-o poveste, care treptat devine parte din tine.

Recent, am revenit la A douăsprezecea noapte ca profesor, într-un proiect școlar, ceea ce îmi conferă o bucurie deplină, ca acele clipe de reverie în care recuperezi proustian emoțiile începutului tău.

Dar am mai făcut și alte roluri în travesti. Am fost puștiul din Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, o altă experiență memorabilă. Eram înconjurată de fete, personaje aflate în căutarea unui bărbat, iar eu eram acela, un tânăr arogant, plin de ifose, dar dorit în mod unanim. Toată lumea se învârtea în jurul meu, ocazie cu care am înțeles condiția masculină ca autoritate în grup. Uneori, personajul devenea atât de enervant, încât nici măcar eu nu-l mai suportam.

Evadarea în rol n-a fost doar de gen uman. Rolul meu de debut la Nottara a fost în rolul lui Momo, din Am toată viața înainte, după Romain Gary. Personajul este un arab, aflat într-o relație complexă cu mama sa vitregă, evreică. Punea multe probleme și a contat mult că partenera de joc a fost excepționala actriță Ruxandra Sireteanu.

Dar în toate aceste roluri, bucuria deghizării s-a materializat prin numărul important de situații noi, care mi-au îmbogățit experiența artistică, mi-au rafinat emoțiile.