Papesa Ioana este un mit. Nu există dovezi clare că ar fi existat o astfel de situație și, evident, nici persoana în sine. Dar povestea este ispititoare. Ca multe legende, ea apare în Evul Mediu matur, deci după 1100 și se referă la un timp îndepărtat, de la începutul secolului al 9-lea, perioada lui Carol cel Mare. Se zice că o fată din Anglia sau din Mainz, pe nume loana, din diferite motive (diferă de la cronicar la cronicar) s-ar fi integrat într-o mânăstire de călugări, unde a învățat și unde a crescut în poziție și renume. Atât de mult, încât ajunge la Roma și, aici, la moartea papei, este propusă papă. Nimeni nu știa că este femeie. Totul este dat peste cap când dă naștere unui copil. Ea moare la scurt timp. Fie de boală, fie executată. Rușinea Bisericii Catolice a fost atât de mare, încât a fost șters din orice act oficial. Așa se zice.

Tot așa, merge zvonul că papii sunt căutați la fudulii ca un test obligatoriu pentru a-și dovedi masculinitatea.

Celălalt caz care îmi vine acum în minte e Ioana d’Arc. loana nu s-a dat drept bărbat, dar tot timpul s-a îmbrăcat în haine bărbătești, se tundea, arăta ca un ostaș. A trăit 19 ani, în Franța secolului al 15-lea, în mijlocul Războiului de 100 de Ani. Contextul istoric era complicat. Englezii în ofensivă controlau mare parte din regatul francez. Eu cred ca loana d’Arc a fost o mișcare extraordinară de marketing a regalității șubrede și a Bisericii franceze. Prin imaginea aceasta imaculată, virgină, dar masculinizată, au reușit să renască spiritul de luptă, care a dus, în final, la victoria francezilor.