Un spectacol de dans conceptual, prezent anul trecut la Festivalului Național de Teatru,  "Înainte de sfârșitul ...(lumii)", a examinat colapsul lumii noastre într-o manieră revelatoare.

După pandemie, după crizele prezentului și pericolul climatic, sfârșitul pare mai aproape, iar Iva Sveshtarova și Willy Prager, folosind dramaturgia croatei Ivana Ivcovic, își proiectează corpurile performative în dioramele 3D ale unei apocalipse anunțate și identificabile. Ne recunoaștem fricile în această cultură a extincției; vremea de pe urmă, în care florile sunt toxice și e întuneric, devine, iată, un orizont al posibilului.

Însă un performer ne asigură că e doar o exagerare, că vorbește frica din noi, că nimic nu se va întâmpla, că vom fi cu toții "ok", adică în siguranță. 

Teoria conform căreia dispariția umanității este o evidență, dar și fascinația față de această cultură a apocalipsei, cu toate consecințele și riscurile ei, sunt obiect de studiu în acest performance, într-o abordare realist-optimistă, ca o reconfigurare postumanistă de materialități și discursivități.

"Uneori suntem monștri, cu membre foarte ciudate, alteori suntem îmbrăcați festiv strigând cu liniște și umplând cerul de baloane. În orice caz, alăturați-vă nouă în această sărbătoare ciudată! Credeți-ne, viitorul se va sfârși (…într-o zi)!".

Reprezentarea haosului, inspirată de cultura conspirațiilor pop, pe muzica lui Emilian Gatsov/Elbi, e preluată și de corpurile 3D în miniatură, în cadru de plastic, stabile și fixe în fața scenei. Toate sunt copii ale corpurilor performerilor, metafore ale insignifianței, instabilității omului în contextul existenței la marginea unui univers infinit, permanent dinamic și primejdios.

"- Au început să cadă păsările din cer?

- Nu, dar vor începe în curând. "

Toate aceste momente pline de semne care anunță extincția, ne fac atenți nu doar la "lucruri", la practicile cauzale ale instabilității umanului, ele încercă să reconfigureze o înțelegere mai profundă a unei noi forme de existență, un viitor al reflecției și al redescoperirii.

Un perfomer pune întrebarea: "Chiar vrei să trăiești veșnic?", în timp ce alții își arhivează stările de șoc – calm, plictiseală, formalități, flirt, dezgust –  sau simulează un act de cruzime, o crimă care devine nesemnificativă în economia sfârșitului.

În fața primejdiilor, teatrul e un loc în care ne putem explora fricile, pentru a le privi în față, iar corpurile din "Înainte de sfârșitul ...(lumii)" încearcă o recuperare a echilibrului umanității noastre, o transformare a istoriei care poate preceda extincția.

"Înainte de sfârșitul ...(lumii)"

Conceptul și realizarea: Iva Sveshtarova și Willy Prager

Dramaturgia: Ivana Ivcovic

Muzica: Emilian Gatsov/Elbi

Producător: Brain Store Project

În parteneriat cu DNK: Space for Contemporary Dance and Performance (Bulgaria)