Revistă print și online
Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele economice ale pandemiei.
Biblioteca de Proză Contemporană a Ed. Litera a fost una dintre colecțiile care a rămas pe baricade. Și mai ales fidelă crezului său: diversitatea.
Florin Spătaru a debutat admirabil în roman cu erotizatul "Greier de topaz" (Litera, 2022). Florin e un prozator jazzy. Temperatura acuplărilor spătariene amintește adeseori de erosul de dark room al lui Robbe-Grillet, deși nu simt în "Greier de topaz" cine știe ce simpatii manifeste pentru patronul Noului Roman Francez. Livrescul hiper-barochizant (pe alocuri) al lui Florin s-ar fi înțeles de minune cu iconoclasmul flamboaiant al regizorului polonez Walerian Borowczyk. Dar nici universul lui Alejandro Jodorowsky nu este atât de departe de tonusul acestei proze. Spirit jucăuș cu temperament cvasi-suprarealist, în genealogia lui Boris Vian, strategia sa de etalare a erotismului folosește sado-estetica nu în postura unui mecanism ideologic al sexualității. Altul e sensul acestor erupții. Ele par mai degrabă niște inginerii ale extazului.
Tot în BPC, Alexandru Lamba a făcut saltul din SF în thriller-ul psihologic, oferindu-ne un roman excelent! A fost o reală plăcere să-i scriu prefața. Lui Alexandru îi șade bine trama realistă. Tandru și glacial, intens și întunecat, matur și provocator, "Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte" (Litera, 2022) este romanul-țipăt al unei căderi în gol.
"Ultimul an cu Ceaușescu" (Litera, 2022) al Danielei Rațiu suprinde metastazele tiraniei ceaușiste prin lupa unei familii. Cu o narațiune pseudo-teen lit, Daniela Rațiu documentează ultima suflare a unui regim înecat în absurd și paranoia.
"a.normal" (Litera, 2022) al lui Andrei Velea jonglează lo-fi cu diverse elemente distopice, montând în cheie aproape neonoir o poveste de dragoste într-un Galați made in Silicon Valley. Ceea ce-ți atrage atenția la un prim contact cu romanul lui Andrei este manevrarea foarte bună a introspecției. Nicio clipă nu scapă frâiele minimalismului, nu se aglomerează cu moloz analitic și nici cu lirism adipos. Se simte, de asemenea, și-un reflex stilistic de argumentare ce pare a-și extrage seva din stoicismul "masculocentric" al unor monștri sacri ai introspecției interbelice, cum ar fi Anton Holban sau Mihail Celarianu, ba pe alocuri mi-a amintit și de superbul mini-roman "Femei" al lui Mihail Sebastian. Dar totodată avem aici și ceva din acel sadism al autocompătimirii pe care îl găsim în luptele de orgolii maritale din romanele lui Alberto Moravia. Mă gândesc în special "Amorul conjugal".
Tot în 2022, Litera a lansat un nou volum de texte cu temă dată, după succesul înregistrat de "Treisprezece" (Litera, 2021). De data asta, dragostea a fost în lumina reflectoarelor. Cele șaisprezece povestiri din "Dragostea când te doare" abordează/disecă/transfigurează/diversifică ideea de dragoste, adăugându-i câte-un mic substrat exploziv de mister. Sunt sigur că fiecare cititor își poate găsi aici câte ceva util, câte-un diamant magic. O nostalgie neștiută. O busolă morală. O coincidență copleșitoare. Volumul nu este o apologie zaharisită a iubirii, ci mai degrabă un roller coaster dezinhibat prin subteranele uneia dintre cele mai complicate teme literare.
Proza scurtă n-a dus-o rău anul acesta. Unul dintre volumele bune de shorts a fost cel al lui George C. Dumitru, "Fericire" (Polirom, 2022), o imersiune caleidoscopică în stresul nostru cel de toate zilele. George este un ironist dibace al "patimilor" corporatiste.
Un alt George, George Cornilă, ne-a oferit anul acesta un grupaj seducător de proză, "Rezervația" (Polirom, 2022). De data asta, nuvele; specie literară fără prea mulți adepți în ultimii (mulți ani) la noi. Cu o scriitură sățioasă montată în regim fantasy și cu o răbdare dickensiană de a nara, George Cornilă are un talent aparte în depistarea paradisurilor denaturate.
Amintirile despre părinții noștri, oricât de intense și detaliate ar fi, au fragilitatea peisajelor bombardate. Îți trebuie nervi de arheolog și răbdare de microbiolog ca să le manevrezi cum trebuie. Un pas greșit și ceea ce credeai că este în mâna ta un detector de metale se dovedește a fi maneta unei bile demolatoare. Poate că de aceea Ion Pleșa își începe romanul cu persoana a II-a. O instanță narativă ideală pentru rememorare: te împiedică să aluneci în beție de sine și te ajută să ordonezi amintirile într-o mecanică cerească. Iar în posesia lui Ion Pleșa, persoana a II-a dezvăluie o forță hipnotică a tandreței. Ce aveți aici? O carte scrisă cu două inimi. O inimă înțeleaptă de eseist și o inimă de poet care știe să așeze nălucile pe locul cuvenit în arborele genealogic. Nostalgiile îi sunt ferite de glitch-uri psihanalitice, totul este un șah afectiv cu trezvia. "𝐆𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐮𝐢𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢" (CDPL, 2022) este unul dintre romanele mele preferate din acest an. Și dacă v-a plăcut "În toate a fost frumusețe" a lui Manuel Vilas, o să găsiți în cartea asta o radiație similară. Radiația împăcării.
Cu părere de rău, cam aici se oprește lista mea de lit.ro din 2022, un an în care m-am dovedit a fi un cititor leneș de literatură română. Se mai întâmplă...
Prozator și jurnalist, Liviu G. Stan (n. 8 martie, 1987) scrie roman și proză scurtă, fiind unul dintre cei mai interesanți prozatori din generația lui. A publicat romanele Sânge de pasăre pe haine, (2014), Casele vor uita (2016), Filip Manakis: o poveste europeană (2019), Salamandre (2021). Naturalețea epică și originalitatea construcției sunt două dintre calitățile prozei sale, la care se adaugă inteligența epică. Are și un volum de versuri, Yima, (2008), dar și o bogată activitate de jurnalist cultural.