La rădăcina artei imersive se află progresul tehnologiei militare. Armata a fost "vatra" esteticilor imersive, cunoscute în sens larg ca instalații multisenzoriale, fiind folosite în pregătirea tactică din industria postmodernă a războiului.

Din acest punct de vedere, "Voices of War", instalația audio creată de Cosmin Perța și de compozitorul ucrainean Denis Vasiliev, se cuplează direct la matricea speciei artistice, utilizând ca mediu sonor înregistrări audio raw, fără stilizări, din timpul bombardamentelor rusești asupra orașului Zaporojie.

Instalația poate fi vizitată (până pe 15 octombrie) în subsolul (Sala cu bolți) ARCUB. Spațiul ales nu este unul întâmplător, ci încapsulează tranzitiv sugestia de adăpost antiaerian. Mostrele audio, care surprind teroarea bombardamentelor, au fost înregistrate de către Denis Vasiliev noaptea, cu riscul morții, în afara adăpostului.

Nu vă așteptați la o instalație complexă, relația senzorială este de altă natură: te afli în pivniță alături de o boxă. Atât. Efectul? Eficiență maximă, un genunchi în stomac. Boxa are un rol dublu: 1) devine o fisură "epistolară" spre realitatea bestială a frontului; 2) te invită să percepi visceral, preț de câteva minute, ce înseamnă să porți un creier marinat în polifonia obuzelor. Iar asta mi-a amintit de cuvintele criminalului de război sârb Ratko Mladic când a ordonat asedierea Sarajevoului: "Nu-i lăsați deloc să doarmă. Aruncați-le în aer mințile." Orice lider militar cunoaște importanța strategică a somnului, avantajul politic pe care-l poți obține atacând "fundația circadiană" a unui oraș. "Voices of War" este și despre asta. Despre extincția nopților.

Stând în prezența boxei, ai senzația paralizantă că te afli lângă o alteritate îmbuteliată. Ceva de genul: Vrei să știi despre ce-i vorba într-un război? Nu trebuie să răsfoiești un raport SIPRI, bagă boxa asta-n priză.

Timp în care textul scris și narat de Cosmin Perța (voce 2 – Mihail Vakulovski) îmbracă peisajul sonor într-un soi de atemporalitate veterotestamentară.

În ciuda aparentei sale desfășurări minimaliste, "Voices of War" aruncă ancora într-un cadru vast al fenomenologiei războiului. Mă gândesc la teoriile lui Paul Virilio, inegalabilul fenomenolog al dezastrelor.

Pentru Virilio, tranziția de la feudalism la capitalism nu a fost generată de politici ale îmbogățirii sau de tehnicile productivității, ci de "mecanica războiului". Virilio argumenta că orașul fortificat feudal a dispărut sub presiunea noilor posibilități de război și a armamentului tot mai sofisticat, transformând astfel războiul de asediu într-un "război de mișcare". Istoria "progresează cu viteza sistemelor sale de armament". Treptat, revoluțiile tehnologice din domeniul armelor au schimbat natura războaielor, iar natura războaielor a schimbat "logistica percepțiilor". Arta imersivă aparține și acestei logistici a percepțiilor.

"În război, logistica percepției a fost de la început o logistică geografică a dominației dintr-un sit ridicat – turnul, telescopul, castelul fortificat sau nivelul percepției bombardierului. Dezvoltarea câmpului de luptă corespunde dezvoltării câmpului de percepție, care a devenit posibil datorită progreselor tehnice: tehnologiile opticii geometrice, telescopul, undele optice, electro-optica, transmiterea electromagnetică a unui semnal video și, bineînțeles, grafica computerizată, noile multimedia. Câmpul de luptă nu mai este «la nivel mondial», în sensul Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial. Este global, în sensul planetei", explica Virilio într-un interviu din 1996.

Analizele sale despre natura războiului erau atât de precise, încât în timpul Războiului din Golf, pe care îl descrisese ca fiind un "război mondial în miniatură", Virilio era invitat constant să țină conferințe soldaților francezi.

Virilio: "Războiul din Golf a fost un război fractal: în același timp local și global. În ceea ce privește câmpul său de luptă, a fost un război local – fără multe decese, fără multe consecințe – în comparație cu al Doilea Război Mondial. Dar a fost un război mondial la nivelul temporal al reprezentării, la nivelul mass-media. De fapt, a fost un război care a avut loc în artificiul televiziunii mult mai mult decât în realitatea câmpului de luptă. Se poate spune deja că timpul real a prevalat asupra spațiului real."

Păstrând anumite proporții, aceeași mondialitate s-a observat și-n Ucraina, în special în primul an de invazie: simbioza beligerantă dintre spațiul real și spațiul digital (nivelul temporal al reprezentării); lupta pentru fiecare centimetru de teritoriu a fost dublată de lupta pentru fiecare emoție din social media.

Cosmin Perța a expus la ARCUB o frântură dintr-un coșmar care ne arată, pentru a nu știu câta oară în istorie, că verdictul lui Thomas Hobbes nu se prescrie: "Omul este lup pentru om".