Când mă gândesc la personaje, îmi vin în minte trei, exact în ordinea aceasta:

Baltasar Șapte-Sori (din "Memorialul mânăstirii" de Jose Saramago, de neuitat prin puterea lăuntrică, prin frumusețea morală, prin cutezanță, prin puterea de a accepta un destin și de a muri pentru frumusețea clipei).

Prințul Mîșkin ("Idiotul" lui Dostoievski. Avem atâta nevoie de idealiști, de oameni frumoși moral!).

Arthur (personajul din "La Chimera", filmul lui Alice Rohrwacher, pentru că, dincolo de aparentul cinism al jefuitorului de situri arheologice, are o profundă înțelegere a frumuseții – în cele din urmă, ea nu poate aparține niciodată unui singur om. Pentru puterea de a rămâne captiv în propriul vis și de a-l prelungi – e un personaj oarecum în descendența eroului din Solaris).