Sabina Yamamoto, Nu mai e nimeni acasă, Ed. Vellant, 2023

Remarcabilul debut al Sabinei Yamamoto cu Nu mai e nimeni acasă (Editura Vellant, 2023) continuă să-și câștige cititorii. Cartea, cum a prins la public, va prinde și în continuare. Cel puțin primul capitol e valoros din toate punctele de vedere. Ponderea acestuia acoperă pasajele melodramatice de la final și acele interludii poetice despre care nu-mi explic de ce se poartă în proză. Nu sunt de acord cu unele comentarii negative c ...

Oana Paler, Stadii, Editura Rocart, 2023

Romanul Stadii al Oanei Paler (Editura Rocart, colecția QPROZĂ, 2023) este de-a dreptul bogat în conținut, deși nu depășește 205 pagini. Este scris, cum ar spune poetul, în dulcele stil clasic al prozei psihologice. Naratorul-protagonist e intradiegetic. Principala sa ocupație este să filtreze faptele și gândurile, să le restructureze, iar apoi să le împrăștie din nou pe podea și să o ia, din nou, de la capăt.

David (personajul principal) e o ...

Tudor Ganea, Vreau să aud numai de bine, Polirom, 2024

Este curios cum întreg romanul lui Tudor Ganea, Vreau să aud numai de bine (Polirom, 2024), păstrează aceeași linie de plutire. Nu încearcă să intensifice sau măcar să crească treptat tonul. În linii mari, autorul ne propune romanul unui singur personaj: este cartea personală a protagonistului Toma Ionescu, de aceea proza are același ritm egal al scrierii. Volumul este un bric-à-brac narativ de la un capăt la altul, e format dintr-o ...

Dan Ciupureanu, Omar și diavolii, Polirom, 2017

Primele fraze din cartea lui Dan Ciupureanu sunt trepidante și imprevizibile, cu un narator care trece de la un subiect la altul și, în aceeași grabă, de la o scenă la alta. Putem observa că procedeul accelerării, discutat de Umberto Eco în cartea sa Șase plimbări prin pădurea narativă (1997), este folosit pe larg în cartea lui Ciupureanu, Omar și diavolii (Polirom, 2017). Eco ne trimite (din nou) la Kafka și poate la cel mai cunoscut ...

Proza minimalistă este la modă și va avea mereu succes. Fapticul este de multe ori mai ușor de urmărit și generează imagini care rămân. Între marii minimaliști străini îi găsim pe Richard Ford, Chuck Palahniuk ș. a. Aici, la noi, îi avem pe Dan Coman (de remarcat pentru cartea Ce preferi?) și, iată, pe MIHAI RADU. Scriitorul are la activ un roman-far: Repetiție pentru o lume mai bună (2022), primit excelent de cititori. Dar și de spectatori, romanul fiind pus în scenă de Radu Afrim. Dacă e s ...

Memoriile sunt destul de simplu de explicat. Ele se încadrează nemijlocit în categoria literaturii de frontieră (și ce literatură!), potrivit teoreticianului literar Silvian Iosifescu. ,,Problema" memoriilor este asumarea imediată a identității, adică lipsa unui personaj care să te camufleze și, simultan, să te salveze.

Memorialistica este echivalentă cu onestitatea până la, cum să-i spun, precizie. Altfel, dacă o iei brambura, nimeni nu te crede, începi să agasezi. Tocmai absența placării e ...

‘CA SĂ PLECI (undeva) n-ai nevoie de multă minte. Nici de cine știe ce mult bagaj. De bagaj n-ai nevoie.

Însă trebuie să recunosc că lucrurile merg cu mult mai ușor dacă ai un motiv. Să zicem că te-ai obosit, nu atât fizic, cât psihic – ascultă-mă! – și intră în rolul unui avocat. Tu de abia ai intrat în profesie, iar spețele, de ce să mințim (ești bun), le poți rezolva și din pat. Într-o figură comodă, pe burtă, cu clientul pe apel. Abia două săptămâni de ,,regim’’ și deja, uf!, migrene. Și, i ...

Alexandru Ceban, Căutarea. Multe nu s-au spus. Subsolul, Presa Universitară Clujeană, 2024

Ce este o nuvelă? Sau care sunt diferențele dintre nuvelă și povestire? Întrebările sunt valabile pentru cititorii de limbă română, iar răspunsurile sunt adesea deconcertante. Având în vedere deconstructivismul lui Derrida, cred că ar fi mai adecvat să mă întreb cum pot fi reconstruite conceptele de: text literar, text[...] etc., dacă tot ceea ce anterior părea să fie separat prin "criterii": este r ...

CULOAREA gândurilor mele e galbenă. Într-un ton cu pereții odăii. Pleacă din cap și se bagă sub vopsea. Pereții după ora patru arată ca fruntea șefului cu broboane. Oare nu simte că dacă se mai apropie îl așez? Ah, mă uit spre tavan. Alb. Ard tâmplele și fruntea. Aud în timpan cum strigă Tata. Prosopul ud, abia scos din găleată, se lipește de frunte. Nu văd cu ochiul stâng. Dreapta! De unde vine? «Tată, ăla are pietre în mănuși» Prosopul? «Nu-l arunca, te rog, eu mai pot». Adorm în colțul ringul ...

Debutul (în lungmetraj) lui Andrei Tănase ar putea fi încadrat în categoria ,,cvasi"–thriller-ului (dacă îi pot zice așa), cu o vizibilă aplecare spre dramă. Avantajul acestor 80 de minute este flerul regizoral; datorită acestui fler (mai important decât talentul, după mine) regizorul știe când și cum este loc pentru un grăunte de umor și când goana după ,,animalul’’ periculos, scăpat în libertate, trebuie să se oprească, ca filmul să nu intre în categoria de aventură. Mai mult, faptul că ...

Închin această proză lui Mihail Vakulovski, ale cărui trei rânduri au stat la baza acestui text.

I.

Ușor treceau zilele iuți de vară, Gheorghe, dar și alții de pe lângă el, oscilau în preajma unei singure întrebări. Doar maniera și formula erau puse altfel – sensul se păstra.

Lingura cu hrișcă se ridica mai greu și statul pe scaun devenea tot mai incomod. Omoplații intrau în speteaza de lemn, ca atunci când avea să-i vină vreo idee pentru un nou text, durerea surdă pe care avea să o ...

,,Deteritorializarea’’, cu acest termen începe "cartea-Falstaff" a lui Cornel Ungureanu, GEOGRAFIA LITERARĂ A ROMÂNIEI. În prefață, comparatistul schițează, pe larg, care este pericolul globălizării literare. C.U. este conștient de procesul de "de- localizare" și "dis-locare" al literaturii, de înlocuire a localităților reale cu "non-locuri". Situație nefastă pentru "geograful literar’’, calificativ dat autorului de Vasile Spiridon.

Cartea apare ca un "definitivat’’, un El Coloso de Franc ...

Constantin Abăluță pășește larg și apăsat ca de fiecare dată. Minivolumul de poezie PLOAIA PE LUME i-ar putea întrista pe admiratorii poetului doar prin densitatea sa.

Într-un interviu din 2020, Constantin Abăluță este întrebat de un cristian (care este și editorul volumului de față) dacă are vreun sfat pentru tinerii scriitori. La care poetul oferă o îndrumare de a studia gruparea artistică CoBrA (denumirea provine din combinarea inițialelor a trei capitale: Copenhaga, Bruxelles și Amsterda ...

— Încă vreo patru kilometri și o să ajungem la refugiu, spuse Tasia.

— Patru? Tu glumești? Nu mai pot să merg, mi s-au împietrit gambele, de parcă am bolovani mai sus de glezne, se văită Avram

— Încetează, nu mai avem mult. Dacă vom face un popas o să ne prindă noaptea și e periculos, mai ales aici, pe creastă. Așa că grăbește-te!

— Bine… dar nu are nici un sens călătoria! De ce ne-am ales plimbarea prin munți? Ca să alerg prin stâncile astea? Arăt a căprioară? Nu mă lași să văd un nor, să ob ...

Viva la vida

1.

Foarte multe capete de câini. De parcă te-ai confrunta cu un cerber, iar boturile i-au fost înzecite. Câini uscați până la oase și încurcați într-un hoit masiv. Încărcați cu furca și aruncați într-un tempou alert. Transformați într-un morman alcătuit din labe, boturi și ochi. Se lucrează repede și exact, groparii nu stau la vorbe. Cei mai mulți dintre ei au capul spart ca un dovleac. Animalele omorâte de proprii lor stăpâni și aruncate în mijlocul străzii. Putrezeau, devenin ...

50

În capul tău: toate potăile ajung în rai

Îți ținea spatele tot satul. Lenuța se muta din colț în colț.

Ușa maternității era ca o lepră; podeaua de ciment ciment, dar picioarele săpau sub tine

Necălit. Capul doldora de bondari.

Aprilie este luna cea mai cruntă; în aprilie ai devenit tată.

Galeria-i dreaptă dreaptă; pentru tine serpentină

Mâinile – vrejuri – peste pereții îmbâcsiți

De la umeri pân’ la tălpi te frigea eczema

— Stai, Ioane, liniștit. Ți-a născ ...

1.

Tinu se așază pe scuterașul său mic și pornește motorul. Se află în capul satului, tocmai servise două, trei pahare pentru sănătate, dar a știut că ar trebui să se oprească. La sat e normal să se bea chiar și la volan, deci, nu prea ține cont. Totuși, trebuie să fie foarte atent, nu a crescut destul ca să își poată lua permisul, iar poliția patrulează apăsat.

Niciodată nu a purtat cască, nici nu îi vede rostul. Crede că vântul care-i trece prin păr merită riscul, dar nici Tinu nu e la vârst ...