De când m-am pensionat, viața mea a intrat într-o dulce amară monotonie. Este o viață care, de fapt, e lipsită de orice orizont. Desigur, puteți spune că doar în asemenea condiții privești mai senin sfârșitul. Adevărat, dar pe de altă parte simți că nu mai ești viu. Și uite așa ajung să pun degetul pe rană. Dacă am scris prea mult, aceasta se datorează faptului că nu vreau să mor. Vreau să fiu viu până la capăt. Am mai zis de sute și mii de ori lucrul acesta. Nu mă mai repet...

Așa că nu voi fa ...

Sincer să fiu, m-am gândit și mă tot gândesc la situația aceasta. Cum îl privesc eu pe colegul meu de breaslă? Sunt în stare să fiu sincer față de el? Să-i spun exact ce cred despre cărțile lui? Dacă sunt foarte amabil nu cumva mă prefac? Îl laud, dar nu cumva laudele sunt un fel de mască pentru a nu se vedea cât mă roade invidia? Am mai avut prilejul să spun că este mai bine să fii invidios decât indiferent. Dacă romanul confratelui mă lasă rece, atunci nu am câștigat nimic. Mai bine să mă obse ...

Odată cu trecerea timpului, cam totul se degradează, spun asta de la bun început ca să nu ne facem iluzii. Personajele lui Dostoievski se vor supune, la rândul lor, aceluiași proces neiertător. Dacă personajele lui Caragiale, bunăoară, care, ce mai încoace și încolo, sunt simpatice, aduse spre contemporaneitate devin odioase, ne închipuim cum pot arăta caracterele scriitorului rus. Așa că uitați cum îi văd eu pe Karamazovi.

Alioșa, de exemplu, ar fi acum un veritabil acolit. Nu ar ieși de sub p ...

Aprilie e prima lună din zodiac, acoperă zodia Berbecului, o zodie cu care, de altminteri, nu comunic foarte bine. Dar e vorba în cele ce urmează de 4 aprilie, zi care atât în istoria României, a lumii în general și a vieții mele înseamnă foarte mult. Să le luăm pe rând.

În 4 aprilie 1944 a avut loc teribilul bombardament anglo-american, în urma căruia a căzut Teatrul Național, Calea Griviței a fost făcută praf, bucureștenii probabil că au simțit atunci pe pielea lor ce înseamnă războiul. Mulți ...

În memoria lui Marcel Petrișor, stins din viață săptămâna trecută

Ca un făcut, toată lumea plecase din librărie, rămăseseră numai Luca și fata, iar librăreselor deja începuse să nu le miroasă a bine... Au ieșit pe bulevard și din câțiva pași au și ajuns în Cișmigiu. Era o seară de toamnă liniștită, care îmbia la plimbări lungi, ieșiri subtile din timp, când vârstele partenerilor nu mai fac nicio diferență și cei doi se pot contopi până la uitarea de sine. Luca a simțit că nu se poate împo ...