Numai cu șlagărul lui Pepe pot să descriu ce înseamnă pentru mine iubirea. Motorul vieții, factorul pentru care ne bucurăm și suferim, dar care poate ne face fericit.

Omul, așa cum îl văd eu, este un atom sau o insuliță care rătăcește prin lume. Singuratic cum e și plin de dorințe, abia așteaptă să-și găsească perechea. Din nerăbdarea asta izvorăsc apoi cele mai mari greșeli, dar și cele mai mari fericiri. "Că m-aș duce și m-aș duce / dor să nu mă mai apuce" - zice Eminescu atât de frumos și de ...

La Cluj, am trăit

ca în Trilogia transilvană:

într-o melancolie și o decadență

monarhice.

La Mureș, ca în Trei surori:

am vrut să plec, dar nimeni

nu m-a oprit și deci

am rămas.

La București, trăiesc

ca în Take, Ianke și Cadâr:

fata mi-e departe,

eu am bombănelile mele,

dar rămân totuși.

O doamnă mi-a zis

odată că sunt un erotoflotant,

dar acum chiar să

stau locului.

Va veni și ultimul

vers probabil. Ăla e cel mai greu. ...

Te-am iubit din clipa

în care te-am văzut

de la strada Panait Istrati

la Kiseleff și de la

Polonă la Ioanid

de la Mega la Perla

și de la Nottara la Bulandra

de la doamna care mă saluta cu "bonjour"

până la Cristian Mungiu pe care

l-am văzut odată cu niște sticle de reciclat

de la doamna de la florărie care

îmi zice cochetă că "știți că aici găsiți orice"

până la dentista care se scuză și

spune să mai aștept un minuțel

am 53 de ani oare câte minuțele

...

Vara trecută, prin grădina Casei Filipescu-Cesianu, în centrul capitalei, pluteau următoarele cuvinte:

"Iubind-o pe Mikuna, mi-am zărit conturul iubirii.

Cât de mult m-am zbătut pentru această frază, în ambele sensuri ale cuvântului, sau mai degrabă în ambele istorii ale ei: atât eu personal, chinuindu-mă ca un cașalot care vrea să țâșnească din apă și nu reușește, cât și eu, scriitorul, care vrea să se povestească și nu reușește nici el."

*Cuvinte dintr-un manuscris în lucru pe atunc ...

Iubind-o pe Mikuna, mi-am zărit conturul iubirii.

Cât de mult m-am zbătut pentru această frază, în ambele sensuri ale cuvântului, sau mai degrabă în ambele istorii ale ei: atât eu personal, chinuindu-mă ca un cașalot care vrea să țâșnească din apă și nu reușește, cât și eu, scriitorul, care vrea să se povestească și nu reușește nici el. Întocmai cum zice Yourcenar, prin fraza aceasta, aidoma pictorului care, așezat în fața orizontului, își deplasează mereu șevaletul la dreapta, apoi la stânga, ...