Am un sentiment îngropat că oamenii care mă cunosc se așteaptă să fac ceva măreț. O presiune pulsând în grădina din colțul sălbatic al creierului, un bulb care nu a înflorit. Mama mereu îmi spunea că sunt "Cea mai deșteaptă!", "Vai ce frumos scrii!", dar aprobarea părinților, dincolo de construirea unei ancore de încredere în copilărie, devine insuficientă la un moment dat.

Așa că m-am trezit cu obsesia scrierii a ceva major, grandios, până la vârsta de 27 de ani, la care, cică, se realizeaz ...

The real Matrix

Nu vă lăsați cuceriți

De 1 și 0,

de această demență virtuală

unde nu distingi 1 de 0,

o persoană de un idol,

o intenție de o reclamă,

un ecran de o fereastră.

Între 1 și 0 există atâtea trăiri,

O strângere de mână,

Un plâns peste umăr,

O mângâiere de copac,

Dincolo de lumea digitală

mai rece ca un mormânt.

Nu vă lăsați cuceriți

decât de umanitate.

Am trecut puntea de zerouri

Eu înspre tine,

Tu înspre mine

Un 1 și încă un 1.

My BFFL

...

Am început să zic mai des despre mine că sunt o “corporartistă" pentru că, dincolo de orice job (la corporație), în mintea mea stâncoasă, erup uneori gheizere de inspirație artistică. Frecvent, poezii. Aș spune că sunt un fel de oaie neagră printre poeți consacrați. Apoi, îmi amintesc că Ion Barbu a fost matematician și îmi trece jena de sine.

Mă bucur că am studiat poezia în școală, la orele de română, ceva ceva a rămas cu mine. Totusi, nu întâlnisem atunci poeți moderni sau contemporani, ...

Mă gândesc la o mie de lucruri în același timp

Ce geacă de iarnă să comand pentru Norvegia

Trebuie să duc coletul la Easybox

O să aspir cocoloașele de păr mai încolo

Ce mâncăm azi

Ce mâncăm mâine

Ce faină e cartea asta

De ce scrollez pe Instagram fără minte

Ce mai vreau să îmi cumpăr în viitor

Ce frumoasă e lumina de afară

Să nu uit de programarea la dentist

Să nu uit de programarea la unghii

(…)

Dacă aș putea să mă gândesc doar la un gând

Nu știu ...

Ramona Boldizsar, Spune-mi unde să apăs mai tare, Cartex, 2024

Poezia modernă românească e aproape de sufletul meu ca poetă, dar nu neapărat ca și cititoare. E drept, am așteptări de la poezie și poate nu ar trebui. Nu ar trebui să pun poezia într-o colivie și nici pe un piedestal. Am impresia însă că multe poezii de azi sunt ori banale și mult prea lăudate pentru niște truisme aruncate într-un volum de 20 de pagini, ori o regurgitare de cuvinte fără sens, dar care vor să pară cool, hip, ...

Întrebarea este una realistă. Pentru oamenii din sfera cititori-oameni de rând normali, și nu cititori-scriitori-librari etc. verbul ‘’a apuca’’ este unul potrivit. Undeva în existența mundană umplută cu serviciu, școală, trafic, cumpărături, gătit, sport, apucăm să ne facem timp și pentru asta. Putem segrega și mai departe, între sexe, pentru cine are mai puțină înclinație spre citit versus orice altceva sau mai multe sarcini casnice decât partenerul și deci mai puțin timp pentru această acti ...