Dragă cititorule,

După provocarea primită de la buna mea prietenă scriitoarea Doina Ruști, căreia îi mulțumesc pentru oportunitatea de a împărtăși cu voi experiențe de neuitat – reușind astfel să scriu primul meu articol intitulat Pantofii pe care îi visez..., un articol care v-a purtat într-o scurtă visare prin cele mai frumoase orașe italiene, m-am gândit că v-ar face plăcere să descoperiți orașele italiene prin ochii celui care a activat și locuit în Italia. Astfel, m-am gândit să vă invit să parcurgeți paginile unui jurnal de călătorie, aici, pe site-ul Revistei Ficțiunea, unde veți putea fi alături de mine într-o călătorie virtuală de-a lungul și de-a latul Italiei, iar pentru a începe acest jurnal vă propun o serie dedicată Veneției, orașul de care mă leagă atâtea și atâtea lucruri și amintiri minunate, locul unde sufletul meu a rămas pentru totdeauna.

În primele zile de la sosirea în Veneția pașii sau mai bine spus pantofii mei curioși m-au purtat în Cetatea Dogilor făcându-mă să mă pierd pe cele mai înguste străduțe ale orașului, să descopăr colțuri de neuitat, care te invită la visare, dar și să descopăr i sestieri (cartierele) Veneției. Astfel că, pentru aceste prime pagini din jurnalul de călătorie m-am decis să vă prezint cele 6 cartiere ale Veneției: San Marco, Cannaregio, Dorsoduro, Castello, Santa Croce și San Polo, dar și locurile în care cultura română a fost promovată și s-a bucurat de vizibilitate. Primul dintre cele șase cartiere ale orașului este San Marco – inima orașului unde poți vedea unele dintre minunile Veneției: Piața San Marco, care devine punctul central al evenimentelor organizate în perioada desfășurării celebrului Carnaval de la Veneția, dar care, uneori, pe perioada verii, devine una dintre cele mai frumoase săli de concert în aer liber găzduind diferite concerte: de la muzică clasică și gale de operă organizate de Teatrul La Fenice până la concerte susținute de cei mai importanți artiști italieni și internaționali. În Piața San Marco poți vedea Bazilica San Marco cu impresionantele sale mozaicurile bizantine, unde, în 2008, membrii Grupului psaltic "Stavropoleos", dirijor Arhid. Dr. Gabriel-Constantin Oprea, au participat la Sfânta Liturghie, acompaniind muzical slujba de duminică; Palatul Dogilor cu vastele sale încăperi, dar și cu Puntea Suspinelor – fotografiată astăzi de milioanele de turiști sosiți în lagună – care ducea în închisoarea palatului de unde a evadat celebrul Casanova; Caffè Florian – cea mai veche cafenea a Italiei, inaugurată la 29 decembrie 1720, unde cele mai importante personalități politice și culturale își dădeau întâlnire: Carlo Goldoni, Lord Byron, Ugo Foscolo, Goethe, Ernest Hemingway, Charles Dickens, Marcel Proust, Gabriele D’Annunzio, Eleonora Duse, Stravinsky, Modigliani, Antonio Canova, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Jorge Luis Borges, François Mitterand, Elton John, Martin Scorsese, Charlie Chaplin, Clark Gable, Omar Sharif, Bryan Adams, Giorgio Armani, John Malkovich, etc. – pentru a menționa o parte dintre cei care au trecut pragul celebrei cafenele. Chiar dacă la Caffè Florian, de-a lungul timpului, nu au trecut pragul și personalități românești sau poate au trecut, dar nu știm noi, există unele legături cu România. Astfel, grație unui eveniment organizat de ziua poetului național, în 2009, Mihai Eminescu (chiar dacă acesta a vizitat Veneția la începutul anului 1884, dar nu știm dacă a fost la cafeneaua venețiană) "a trecut pragul" celebrei cafenele și și-a dat întâlnire cu elita artistică a Veneției. De asemenea, o altă punte de legătură dintre cultura română și Caffè Florian îl reprezintă lucrările realizate de acuarelistul român Adrian Țuchel, cel care a dedicat o parte din operele sale imortalizării, prin intermediul pensulei, a celebrei cafenele venețiene (Caffè Florian – Adrian Tuchel // Artist).

Tot în Piața San Marco puteți vizita Museo Correr care găzduiește Apartamentele Regale, unde a locuit Împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută sub numele de Sissi, însă puțin știu că, conform unor articole din presa vremii, mai bine spus la începutul anului 1943, Ala Napoleonica delle Procuratie – actualul Muzeu Correr a găzduit o expoziție de artă populară românească organizată de Biroul de Propagandă al Ministerul Afacerilor Externe al Regatului României și itinerată la Veneția, Padova și Milano. În Piața San Marco puteți vizita Museo Nazionale Archeologico și Sale Monumentale della Biblioteca Nazionale Marciana, care a găzduit prezentarea volumului Il mito delle origini. La cronachistica veneziana e la mitologia politica della città lagunare nel Medio Evo scrisă de medievistul român Șerban Marin, bursier Nicolae Iorga la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția în perioada 1999-2000 și musai trebuie să urcați în Campanile di San Marco de unde puteți admira orașul cu acoperișurile sale cu țigle roșii, dar și celebrele terase suspendate numite altane. De Piața San Marco cultura română este legată, de-a lungul timpului, prin diferite evenimente culturale organizate în acest spațiu sau mai bine în această vitrină, care oferă maximă expunere internațională. De spun asta? Pentru că în 1942, în Piața San Marco, a fost proiectat filmul Odessa în flăcări, o coproducție cinematografică româno-italiană realizată de regizorul italian Carmine Gallone, care a primit Marele Premiu la cea de-a X-a ediție a Mostra Internazionale d'Arte Cinematografica di Venezia. De asemenea, apropiindu-ne de zilele noastre, în Piața San Marco au fost organizate evenimente menite a promova cultura română, România fiind prezentă în programul oficial al Carnavalului de la Veneția: spectacol românesc de Anul Nou în Piața San Marco din Veneția cu membrii fanfarei "Savale", care au anunțat participarea României în calitate de țară invitată de onoare la Carnavalul de la Veneția 2008. După acest moment important pentru cultura română evenimentele culturale românești au continuat să fie prezente în programul oficial al Carnavalului de la Veneția, însă m-aș opri asupra a două momente speciale de care sunt foarte legat sufletește și care m-au făcut să fiu mândru de a fi român: defilarea membrilor Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti și ai Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, în cortegiul Dogelui, prezentând portul popular românesc la Carnavalul de la Veneția 2016, în fața zecilor de mii de turiști și defilarea grupului de tulnicărese "Moațele" din Câmpina, care au susținut și un moment muzical, pe scena din Piața San Marco, marcând participarea României la Carnavalul de la Veneția 2017. Iată că, de-a lungul timpului și continuând oarecum tradiția, cultura română a fost prezentă în "salotto più bello del mondo" (cel mai frumos salon al lumii), așa cum este numit de către italieni.

Foarte aproape de Piața San Marco, în Campo San Fantin, se află două dintre cele mai importante instituții culturale ale Veneției: Teatro La Fenice și Ateneo Veneto. Teatro La Fenice renăscut din propria cenușă după incendiul din 1996 – anul acesta împlinindu-se 30 de ani de la nefericitul eveniment, care a distrus unul dintre cele mai frumoase teatre ale Italiei sau mai bine spus ale lumii – este principala scenă lirică a orașului, pe care au urcat cele mai mari nume ale liricii internaționale, printre care: Maria Callas, Monserat Caballé, Luciano Pavarotti, José Carreras, Placido Domingo, Mirella Freni, Elisabeth Schwarzkopf, Sumi Jo, Kiri Te Kanawa, Joan Sutherland, Barbara Hannigan, etc., dar și scena pe care au evoluat și nume importante ale liricii românești de la Hariclea Darclée, Florica Cristoforeanu și Viorica Ursuleac la Maria Cebotari, Petre Munteanu și Virginia Zeani, de la Ileana Cotrubaș, Viorica Cortez și Marina Krilovici la Mariana Nicolesco, Eugenia Moldoveanu și Marin Boieru, până la Alexandru Agache, Angela Gheorghiu, Leontina Văduva, Șerban Vasile, Roxana Constantinescu, Ștefan Pop, Valentina Naforniță și Ruxandra Donose, dar și balerinul și coreograful Gheorghe Iancu – pentru a menționa o parte dintre minunații noștri artiști.

Așa cum de Teatrul La Fenice cultura română a avut întotdeauna o legătură directă prin organizarea unor evenimente de promovare a culturii române, precum Ziua Națională a României, turneul George Enescu în Italia sau Festivalul de Muzică Balcanică Dimitrie Cantemir, etc., o altă prestigioasă instituție venețiană aflată în imediata apropiere: Ateneo Veneto, a avut legături cu cultura română. Înființat în 1812, este cea mai veche și importantă instituție culturală a Veneției de-a lungul secolelor, fiind un punct de întâlnire pentru intelectuali, găzduind conferințe, dezbateri și promovând cultura venețiană, acesta funcționând neîntrerupt până în zilele noastre. Printre primii români, care au avut o legătură directă cu Ateneo Veneto, se numără istoricul Nicolae Iorga, care, în 1912 este numit membru corespondent străin al prestigioasei instituții venețiene, ulterior susținând o serie de conferințe, care s-au bucurat de un real succes. De-a lungul anilor, legăturile culturii române cu Ateneo Veneto s-au menținut fie prin numirea unor personalități ale culturii române în calitate de membri corespondenți străini – continuând tradiția începută de Nicolae Iorga, fie prin organizarea unor evenimente culturale românești precum expoziția Glorii a artiștilor Victoria și Marian Zidaru, concertul Enescu: l'amore in sepia' cu violonistul Vlad Maistorovici și pianista Diana Ionescu, concertul susținut de Trio Brâncuși cu violonista Satenik Khourdoian, violoncelista Laura Buruiană și pianista Mara Dobrescu sau Transylvanian Concert, concert de jazz cu pianistul Lucian Ban și violistul Mat Maneri, dar și conferințe, colocvii și prezentări de carte: întâlnirea cu poeta Ana Blandiana sau seara venețiană dedicată scriitoarei Herta Müller.

În sestiere di San Marco mai sunt multe de văzut, de descoperit, de explorat, astfel încât să-ți fie dor să te întorci să revezi minunatele locuri, care te-au învăluit cu misterul lor și care te-au ațâțat, chiar dacă pantofii tăi nu mai puteau de oboseală, să mergi mai departe să vezi Teatro Carlo Goldoni cu balcoanele sale dantelate, unde au fost prezentate spectacole românești precum Visul cu Dan Puric sau Un minut de dans sau… UF pus în scenă de Gigi Căciuleanu, să străbați străduțele înguste și să admiri vitrinele frumos aranjate cu tot felul de lucruri – de la magazinele specializate în vânzarea măștilor de carnaval la cele cu bijuterii din sticlă de Murano, de la vitrinele cu dulciuri multicolore la cele cu produse din piele și până la brandurile unor mari firme de modă. Te-ai pierdut pe străduțe și prin campiello, iar pașii te-au purtat să admiri gondolele parcate în Bacino Orseolo de lângă Piața San Marco, care își așteaptă călătorii pentru o plimbare romantică, la apus de soare, pe sub Puntea Suspinelor. După ce am vizitat tot ce era de vizitat în sestiere di San Marco m-aș întoarce în Piața San Marco pentru a savura un spritz all’Aperol și a mă delecta cu acordurile susținute de orchestra de la Caffé Florian, unde evoluează și muzicieni români (în Piața San Marco sunt mai multe cafenele, care au orchestre, dar eu o prefer pe cea de la Caffé Florian), iar pentru cină m-aș opri la Bistrot de Venise - A Venezia, l'incontro tra gastronomia, arte e cultura, un loc elegant unde poți savura un vin bun și niște platouri rafinate descoperind bucătăria venețiană. Dar știați că Bistrot de Venise este și un loc de întâlnire a scriitorilor și artiștilor veniți din toate colțurile lumii? Vă spun eu că acest loc este special și că, de-a lungul timpului, și-au prezentat opera literară publicului venețian și internațional: Nina Cassian, Ileana Mălăncioiu, Mircea Dinescu, Marta Petreu, Matei Vișniec, Dan Lungu, Ruxandra Cesereanu, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop și Ofelia Prodan.

Ar mai fi multe locuri din sestiere di San Marco pe care aș vrea să vi le povestesc, să vă invit să le vizitați, dar cred că, cu aceste prime pagini de jurnal, v-am stârnit curiozitatea de a explora acest principal cartier al Veneției. Însă, în încheiere, tot aș vrea să vă ispitesc cu ceva inedit: după o zi de plimbare, după cina de la Bistrot de Venise, musai trebuie să vă întoarceți în Piața San Marco, la miezul nopții, pentru a asculta sunetul clopotului din Campanile di San Marco – este o senzație minunată, care consfințește că ziua s-a încheiat cu succes.

A presto până la următoarea noastră plimbare prin Sestiere di Cannaregio.