Universalismul lui Fei Mu a izvorât din sentimentul de dragoste profundă pentru ceea ce era, de unde venea și ceea ce putea aduce Chinei și lumii. Deși a îmbrățișat diferite tipuri de cinema european, acest lucru l-a adus doar mai aproape de esența și rădăcinile sale chineze. Chiar dacă mulți i-au judecat greșit opera și au interpretat-o ca fiind nepotrivită pentru societatea chineză, toate filmele sale au exprimat o credință profundă în tradiția, gândirea și spiritul chinez, lăsând o moștenire importantă întregii istorii a cinematografiei mondiale.

Fei Mu te făcea să empatizezi cu el, mai degrabă decât să-ți ceară să recunoști sentimentele și relațiile pe care le sugera. Știa cum să pătrundă până la esența culturii și istoriei și să o exprime exact așa cum era – frumoasă și simplă, împotriva tuturor șanselor! Iar aceasta a fost cel mai greu lucru de realizat și, în același timp, cea mai mare laudă pe care i-o putea aduce culturii și țării sale.

Nu a urmărit niciodată altceva decât să-și exprime propriile sentimente despre ceea ce este corect și adevărat în viață. Le avea deja în interiorul său, iar el le-a tratat cu atâta grijă și sensibilitate, pentru că pentru el orice lucru provenit din trecutul său era glorios și sacru. Poate că plecarea din țară a fost ceea ce i-a trebuit pentru a realiza că ceea ce căuta se afla deja acolo. Poate că a avut șansa să-i ducă atât de dor încât să înțeleagă, mai presus de orice, că cel mai important lucru pentru el era să se întoarcă în țara sa.

Toate filmele sale dezvăluie profunzimea lui Fei Mu – omul care își prețuia tradițiile, principiile, țara și cultura în care s-a născut. Pentru că ceea ce descrie cel mai bine esența unei culturi stă în felul în care iubim. Iar Fei Mu a iubit filmul, a iubit China și a iubit tot ceea ce venea odată cu ea. Încă nu reușesc să înțeleg care era secretul său, iar din ceea ce am citit și auzit, nimeni nu a reușit. Dar poate că înțelegerea lui Fei Mu este la fel ca înțelegerea filmelor sale – ar trebui doar să-l simțim, fără analiză rece.