Ce rol mai au târgurile de carte astăzi?

Cred că rolul târgurilor de carte nu s-a schimbat. A aduce mulți cititori împreună, multe cărți, multe edituri – eu așa le-am văzut întotdeauna. Frumusețea lor e tocmai această aglomerație, de multe ori obositoare, care te epuizează de energie, dar care îți și umple bateriile prin diversitate. Un soi de cosmopolitism cultural, așa. Îmi amintește mereu de filmele vechi când erau prezentate târgurile comerciale, orașele importante – aglomerație, un zumzet uriaș și sentimentul că acolo se întâmplă multe.

Cum s-a schimbat atmosfera târgurilor de carte în ultimii ani?

Nu știu cât de corectă este remarca mea, e mai degrabă un sentiment: cred că târgurile de carte sunt mai mici și mai dese acum. Se organizează în mai multe orașe, dar publicul pe care reușesc să îl aducă împreună nu mai e, parcă, la fel de numeros ca acum zece-cincisprezece ani. Se poate să fie doar o părere și statisticile să mă contrazică. N-am cercetat să aflu cum e situația în fapt. Dar, dacă îmi amintesc de când am lansat eu "Lumea e o pisică jigărită" în 2012 la Gaudeamus – se ținea în cupola mare de la Romexpo – parcă n-am mai regăsit mai târziu vânzoleala de atunci. Și în celelalte corpuri de clădire se ținea și un târg de vinuri – ce întâlnire minunată!

Există o diferență între întâlnirea cu cititorii într-o librărie și întâlnirea din cadrul unui târg?

Da, mie mi se pare că există o diferență, chiar mare. La târguri se practică un fel de lansări-viteză și, de multe ori, lansări în masă. Atenția e defocalizată. Auzi frânturi de dialog dintr-o parte, invitații din alta. Îmi pare foarte obositor. Dar și interesant în același timp. Intimitatea – zero. În schimb, în librărie, atunci când publicul se concentrează doar asupra ta, se creează intimitate. Și eu cred că atmosfera de librărie, de dialog tihnit, așezat, e cea de care are cel mai mult nevoie un scriitor. Și publicul se poate concentra pe subiect, nu e distras de tot felul de lansări care se intercalează.

Ce crezi că spun târgurile de carte despre starea actuală a culturii și a lecturii?

E o bucurie să vezi un târg de carte aglomerat. Înseamnă că, măcar principial, există interes pentru lectură. Și, ca să pun împreună cu observația mea de mai devreme, că acest interes s-a și atomizat, nu mai e concentrat doar în capitală. Dar asta ar putea, foarte bine, rămâne la nivelul de impresie. Unele târguri locale au dispărut – mă gândesc, spre exemplu, la "Axis Libri" de la Galați. Altele au crescut mult în importanță – "FILIT", Iași, spre exemplu. Cât despre starea lecturii... Știu că noi, românii, nu excelăm la capitolul ăsta. Așa arată statisticile. Dar cel mai bine ne-ar vorbi despre asta un manager de editură...

În agitația unui târg, mai există timp pentru descoperiri reale?

Eu cred că da. Construiești, așa, o cupolă invizibilă împrejurul tău, bine antifonată, și te cufunzi, în hărmălaia aia, în lectura câtorva pagini ale unui autor de care n-ai mai auzit. Greu, dar nu imposibil. Am văzut mulți oameni care fac așa la târguri. Și pare că le iese. Cel puțin așa se vede din exterior. Îmi aloc și eu puțin timp pentru descoperiri ori de câte ori vin la un târg, unde, de obicei, sunt pe fugă – lansări, prieteni, networking cultural.

Ce lipsește astăzi târgurilor de carte din România?

Aici chiar nu am o părere. Nici n-am participat la vreun târg internațional de carte, ca să fac o comparație. Referințele mele sunt tot cele din țară. Dar dacă ar fi să spun, totuși, ceva, cred că niște lansări mai intime ar fi binevenite. Cu toate că acest melanj, această agitație e și limitarea, dar și farmecul târgurilor de carte. Și întâlniri cu editorii – asta chiar aș vrea. Să ai oportunitatea să discuți direct cu editorii.

Cum influențează rețelele sociale felul în care circulă cărțile la târguri?

Eu am renunțat să-mi mai fac reclamă, ca să spun așa, pe rețelele sociale atunci când lansez la un târg. Vin din provincie și mi-e mai ușor să sun câțiva prieteni din București, spre exemplu, și să-i invit personal. Unde sunt cinci, șase oameni, se mai aciuează și alții. E un efect de ciorchine – vor să vadă cine lansează, ce spune. Mai ales dacă blochezi culoarul – iar asta e o adevărată strategie la un târg de carte aglomerat. Dar, cu siguranță, rețelele sociale rămân importante. Sunt folosite cu succes de edituri. Până intri în târg și te-ai diluat complet în atmosfera de acolo.

Cum ți-ar plăcea să arate o lansare a cărții tale în târg? Unde? Cu cine?

O să descriu o imagine ca dintr-un roman. Un banner uriaș cuprinde întreaga sală. Vorbește despre lansarea ta de carte. Se aude ca un tunet vocea puternică a lui Mihail Gălățanu recitându-ți poemele. Toată audiența – hipnotizată. Cei de la editură cară pachete de cărți încontinuu. Poartă tricouri cu titlul cărții și cu semnătura ta. Se formează o coadă imensă la autografe, care iese din clădire și blochează și strada principală. Schimbi câteva stilouri tot dând autografe. Apoi te trezești la realitate și le mulțumești celor câțiva prieteni care au venit la lansarea ta de carte. Cel mai important e să ai prieteni!