În istoria literaturii, puține expresii atribuite unor scriitori au reușit să dobândească o forță simbolică astfel încât să poată fi ignorate cu ușurință. Astfel de expresii, fie că au fost rostite sau scrise, capătă, ca să spunem așa, un fel de "viață" proprie și, într-un final, ajung să intre în imaginarul colectiv: atunci când ne gândim la celebra frază "A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea!" imediat raționamentul nostru o asociază inevitabil cu William Shakespeare, la fel cum gândul la "Lă ...

Atunci când finalizez un roman, întotdeauna mă gândesc la istoria care se află în spatele acelei cărți. Într-adevăr, acest lucru a devenit o adevărată obsesie, căci aproape întotdeauna încerc să acord câteva cuvinte acestui subiect. Una dintre poveștile care încă îmi hrănește apetitul de cercetare este povestea doamnei Bovary – un proiect care a dat naștere lucrării de licență Gustave Flaubert, le «laboratoire» de l’écrivain, iar de atunci s-a tot îmbogățit. Prin urmare, aceste rânduri vor fi ...

"Am încercat să-mi analizez starea de deprimare: cum creierul meu e hărțuit de conflictul interior dintre două moduri de gândire, critică și creatoare". (Virginia Woolf )

Față de literatura franceză, care pornește la drum (dacă lăsăm deoparte scrierile hagiografice precum Cantilena Sfintei Eulalia ori Viața Sfântului Alexie) cu vestitele chansons de geste (cântece de gest cunoscute și sub denumirea de cântece de vitejie), literatura noastră și primele sale scrieri se prezintă sub fo ...

Cătălin Ghiță, Receptarea lui Wiliam Blake în România, Aius, 2024

Cunoștințele publicului român despre opera demiurgului londonez (nimeni altul decât Wiliam Blake) sunt, chiar și în perioada contemporaneității, destul de firave, instabile. Acest handicap cultural al receptării se datorează atât perioadei comunarde, cât și cantității destul de reduse de studii pentru publicul larg. Poate că ne-am creat destul de multe speranțe ca, după perioada de grație 1989, să beneficiem de un val destu ...

Despre trubaduri se spune că sunt inventatorii amorului curtenesc. Dacă această imagine a rămas impregnată în epistemologia tradițională din generație în generație, totuși, nu putem să reducem această imagine a creatorilor lirismului modern din secolele al XII-lea și al XIII-lea la simpli poeți năuci sau la saltimbanci banali, care îngenunchează înaintea doamnelor lor. În acest sens, pentru a ne fixa o imagine clară a poetului medieval prin excelență este necesar să facem o distincție clară în ...

George Cosmin Bors

Nicu mi-a zis că mă înșeli. El mi-a zis și de castan. Cică să mă urc tocmai în vârf și să te aștept, numai așa aveam să mă conving. Mie mi-a fost teamă, însă, și m-am oprit pe o cracă mai groasă unde am fumat ore întregi. Fumul se ridica albastru în văzduh. Se înserase și era frumos. Mai bine rămâneam în copac când am auzit primele zgomote, dar parcă necuratul îmi întindea zahăr cu lingurița, așa că am coborât. Tu erai pe o pătură câțiva metri mai încolo, prinsă în frenezia d ...

Pornind de la imaginea atașată vă invităm să scrieți povestea celor doi sau a unuia ori a celui care privește spre ei.

Au participat mulți scriitori la jocul nostru de pe grupul Ficțiunea:

https://www.facebook.com/groups/763098094356833

Și am ales câteva texte, pe care le puteți citi și voi. Vă așteptăm pe grupul revistei, cu o nouă provocare, în fiecare sătămână.

Ileana Marin

Privitor într-o expoziție: Tablou impresionist, cu urmele dorinței de a picta în plein air, dar pe o ploa ...

Paris, 3 septembrie 1860.

Cel mai frumos la Paris este bulevardul cu ai săi trecătorii și ale sale mistere. Ori de câte ori cineva îl îmblânzește cu pasul, tălpile îi sunt cuprinse de o contracție galvanică, de la trotuarul de asfalt pe care în fiecare clipă bărbații își târșesc pantofii, femeile își fâlfâie rochiile, ca să nu mai vorbim de târfele care își așteaptă asemeni preoților la liturghie "enoriașii" plăcerilor carnale pentru a le satisface fetișurile. La această oră când soldații de ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

Victor Brauner, asemenea unor personalități române, a ajuns să facă mare "vâlvă" pe plan internațional — mă gândesc la Enescu, Brâncuși, Ionescu, Cioran, Eliade — , iar în spațiul românesc opera sa nu este suficient de cunoscută, valorată și "exploatată" așa cum ar trebui. În aceste circumstanțe, ne putem bucura de un nou volum omagial al artistului, Victor Brauner 120 (Editura Aius, 2023), semnat de Petrișor Militaru, care propune un mod original de a pătrunde în tainele creației brauneriene.

...

Pentru început, este necesar să spunem faptul că istoria reprezintă o preocupare a geniului uman la care științele umaniste nu vor renunța niciodată. Prin urmare, trebuie să înțelegem că istoria și, mai precis, reflecția istorică (reflecție asupra timpului istoric) se construiește pe surse, studii, cronici și documente (pentru epoca medievală), iar, în acest caz, cantitatea și calitatea surselor este atât de mare încât este imposibil ca știința și, implicit, istoricul să reflecte toate aspectele ...

Epoca Evului Mediu este considerată, după mentalitatea contemporană, ciudată și cu un oarecare iz exotic. Cu siguranță, societatea patriarhală care a dat naștere la gândirea mitică, legende, cutume, moravuri etc. a dispărut și, în acest sens, uneori ne este greu să înțelegem obiceiurile și mentalitățile din acele vremuri îndepărtate. Cu toate acestea, fascinația pentru epoca medievală – aceste zece secole care despart lumea veche de cea nouă, Antichitatea de Renaștere, sfârșitul Imperiului Roman ...

Charles se duse să se așeze pe banca din foișor. Razele de lumină treceau printre ostrețe; frunzele de viță își trasau umbra pe nisip, iasomia îmbălsăma, cerul era albastru, cantaridele bâzâiau în jurul crinilor înfloriți, iar Charles se simțea înăbușit ca un adolescent sub vălurile nedeslușite de dragoste care-i umpleau inima tristă.

La ora șapte, micuța Berthe, care nu-l văzuse toată după-amiaza, veni să-l ia la cină.

*Avea capul răsturnat pe spate, rezemat de perete, ochii închiși, gura ...