Unde îți place să citești si de ce? În casă sau afară…?

Îmi place să citesc oriunde, deși, cel mai des, cititul mă găsește în casă. Oricum, profit de orice ocazie pentru a citi afară, în cafenea, pe terasă, iar dacă mediul e optim (fără raze prea insistente de soare sau adieri de vânt care să interfereze cu ritmul lecturii atunci când îmi dau paginile cărții fără să mă întrebe), afară câștigă în detrimentul interioarelor de orice fel.

**Ce părere ai despre cărțile de pe rețele sociale, f ...

Fata a intrat în casa plină de oameni. Nu-și dădea seama cine era toată lumea de-acolo, auzea voci șoptite, niște șoapte false, prefăcute, lăsându-ți senzația că nu era un motiv real pentru care să păstrezi liniștea, ci un nereușit gest de solemnitate. S-a strecurat printre toți oamenii ăia șoptitori, a trecut dintr-o cameră în alta și, când să intre în bucătărie, ceva din ultima cameră pe lângă care a trecut i-a atras atenția. Era o masă în mijloc, peste care se afla ceva ca un coșciug, da, un ...

S-a trezit, ca de obicei, somnoroasă, greu, cu ochii strânși și o dorință impetuoasă de-a mai rămâne în pat, la căldură, conștientă, totodată, că dacă nu trage de ea, dacă nu se ridică-n capul oaselor, riscă să adoarmă la loc și să nu devină niciodată o persoană normală – e sătulă de ce cred ceilalți, de remarcile acuzatoare, de reacțiile compătimitoare, de privirile pe care le surprinde când explică de ce nu poate avea un job pe o perioadă mai lungă de timp, atât de sătulă încât s-a hotărât să ...

Mă exasperează moda asta conform căreia nu există cărți proaste. Din păcate, există și sunt multe. Sunt de părere că obsesia asta de a relativiza totul nu duce la nimic bun și mă gândesc mai ales la cei fără ghidare sau mentori. Ei sunt motivul pentru care am avut îndrăzneala să comentez la o oarecare postare cu privire la ce aș vrea să văd mai mult pe bookstagram, că aș aprecia ca recenziile să fie însoțite de o etichetă în plus (pe lângă genul cărții, vârstă recomandată și ce se mai poartă) ...

E Crăciunul. La voi vine Moș Crăciun. La noi vin pocăiții. Doamne-ajută! Nu vreau să fiu înțeles greșit, poate par ironic, dar nu sunt. Așa m-am obișnuit, să zâmbesc amar la orice-aș zice de parcă totul e de căcat pe lumea asta. De fapt, culmea, noi aici suntem veseli când vin pocăiții. Suntem optimiști, sărim în sus de bucurie. Dacă avem ghinionul să fim aici de trei, patru, șapte, zece ani știm deja cum o să arate ziua. Pe la ora zece apar pocăiții, țin slujba, cântă, ne fac cadouri. Sunt de l ...

E adevărat că mi se întâmplă foarte des în ultima perioadă să citesc ce apare relativ nou (publicate anul în curs sau cel precedent), dar asta nu pentru că sunt lăudate cărțile respective, deși știm că fiind noi apariții mereu iscă o mai mare vâlvă în jurul lor. Eu le citesc doar pentru că sunt apariții ale autorilor români contemporani, e valabil doar în cazul lor să îi citesc imediat sau aproape imediat ce apar, nu mi se (mai) întâmplă să pun mâna la fel de repede pe contemporani străini, eu f ...

Am visat aproape un fel de poveste, era totul foarte detaliat și fără nicio legătură cu realitatea mea mai mult sau mai puțin imediată. Poate de asta am și ținut minte visul, pe cele mai multe le uit, dar de data asta a fost parcă mai mult decât un vis, o poveste, una pe care mi-ar plăcea să o citesc sau chiar s-o văd - a fost o experiență puternic cinematografică. Protagonistul visului era un scriitor român, dar cumva știam că mama lui era italiancă. El publicase recent primul său roman, num ...

Am 55 de ani. Sunt pensionar. Pe caz de boală. Cardiac. Am și diabet, sunt insulino-dependent. În urmă cu mai bine de zece ani am suferit o intervenție pe cord deschis cu un nume sofisticat, dublu bypass. Țin minte că mi-au spus medicii că jumătate de inimă era uscată, ca o scoarță de copac, în timp ce cealaltă era moale, dar prea moale, mai fragilă decât este normal pentru o inimă. O inimă sănătoasă duce mult, e puternică, mai puternică decât ar crede majoritatea. Pe atunci soția mea trăia și e ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Să nu scrii nimic de care să-ți fie rușine în clipele de supremă singurătate. Mai bine moartea, decât să trișezi ori să minți.

(Emil Cioran – Caiete)

Dragă Veronica,

Primul lucru pe care vreau să-l știi despre mine este că m-am născut din orgoliu. Părinții mei s-au cunoscut abia după ce trăiseră deja prima și adevărata iubire. Sau, dacă nu neapărat adevărată, acea iubire de care nu au uitat niciodată. Când l-a cunoscut pe tata, mama avea deja un copil, pe sora mea. Avea și un soț la a ...