Revistă print și online

Alegeri tăcute

Cele mai dificile alegeri se fac în sinea fiecărei persoane. Mai temperez puțin din orgoliul care mă face să dau verdicte și adaug: așa cred. Cum nu simt că-i de-ajuns, virez către exemplul personal.

Pentru mine, cele mai grele alegeri se duc în sinea mea. Mi-e dificil, de pildă, să aleg gândurile pe care să le ignor. Spinul acela care mi s-a împlântat în creier la muncă și care mă tot sfredelește și eu îi dau importanță, tot revin la el și-l transform într-o pădure de pari înfipți în ființa mea. Știu cât de ușor ar fi să-i văd lipsa de substanță. Dar alegerea asta e mai grea.

Alta ține de cheful nebun de a-i arăta vreunuia cât de deștept sunt, impulsul de a scoate replici biciuitoare pe bandă rulantă, pumni metaforici în mutra adversarului. Alegerea a doua e bunul-simț, dar e una alunecoasă, îți sare printre degete. Tot metaforic vorbind.

Și câte altele: să aleg să păstrez scena asta în care câinele prins cu lesa de gratiile unui magazin de cartier latră și se smucește cu disperare și teamă, în timp ce fix lângă el, un bețiv măsoară filozofic un chiștoc? Să-i recitesc acum pe Joyce, Maupassant, Gide și Faulkner sau lecturile importante pentru un om sunt doar personale, așa că n-are rost să caut rețete literare, fie ele doar fișe de lectură?! Să ignor prăpastia care mi se cască în memoria scurtă, a zilei, să aleg să nu bag în seamă ora care dispare pur și simplu, în timp ce vreun gest, un cuvânt, o grimasă de o secundă ajung să mă obsedeze și să ocupe spațiul altor ore întregi?

Și-apoi alegerea cea mai clară: să trăiesc acum, în prezent, să mă smulg dintre buruienile grijilor viitoare. Fericirea e o alegere. Și e evidentă. Doar că-i atât de greu să optez pentru ea.

Da, alegerile dificile sunt cele tăcute, din interior. Alegerea de a-ți educa mintea, de pildă. Cred că în primul rând părinții ar trebui să învețe și abia apoi să dea lecții copiilor. Și-o spun în calitate de tată, de fiu care-și iubește și își respectă părinții. Nu încerc să desființez o generație, nu vreau să rescriu reguli. Nici să produc maculatură motivațională. Dar e o alegere importantă să te cunoști pe tine însuți. Și pare simplă, la îndemână, ba chiar logică. Dar cât de puțini o fac... Și ce grea e!

Petre NECHITA

Jurnalist, reporter de televiziune și prozator, a debutat cu romanul Tata știe mai bine!(2021), urmat de un al doilea roman Fir-ar ea de vineri! (2022). De asemenea, publică proză scurtă în periodice si antologii. Cea mai recentă povestire a sa a apărut în volumul colectiv Femei, bărbați și faptele lor (2023)