Revistă print și online
poetul a ieșit în stradă/ avea un ciorap descusut/ i se agățase pe la 20 de ani și
continua
să se întindă prin grădina publică având toate culorile la vedere/ intra și ieșea din vl
până plictisea poarta/ iar portarul când a văzut că erau probleme de trafic a început
să taie și să ducă acasă firele cele mai groase/ după 15 ani mama i-a decedat
și soția a continuat ea să împletească pulovere din 12 ochiuri (cu același calm
matern)/
mama și soția sunt ale portarului/ poetul nu avea mamă și tată/ el doar povestea
că avea o soție (care deținea și ea o parte din ciorap în mașina de spălat)/
despre ciorap nu se știe mare lucru/ de unde a apărut să se întindă prin fața
oamenilor/
și dacă se va termina/ se va termina când se va termina totul sau va continua să
curgă
la marginea patului ca în puținele ore de somn ale poetului/
(sută la sută bumbac nu e/ colorat doar unde este descusut/ e subțire de vară)
(de la ploaie acidă se strânge/ se poate face orice și oricum cu el)
cotidianul independent notează zilnic oscilațiile ciorapului descusut
în raport cu dolarul lira și aurul/ nec plus ultra/ duminica firul ia pauză sacră/
etern partid îți mulțumim/ că răsufli din noi și ne ajuți să nu murim/
cum cântă pitpalacul așa mare alcătuire faci/ că scoți ca la tanacu draci/
(atenție/ mutați ușa mai aproape de soarele de hârtie și luminați puternic cu
reflectorul
astfel încât razele să iasă majoritatea pe gaura cheii/ atenție/ acuma dați drumul la
copil)
deschide/ deschide gropare mormântul/ să zboare coșciugul ca vântul/
și florile date la o parte date/ să le mai dăruiești o dată la fiecare-n parte/
(copilu’/ tu să faci cale întoarsă pe linia trasată cu creta roșie-roz/ un du-te-n-vino/
du-te-n-vino/ cu brațele larg deschise și plasturele fosforescent vizibil tras peste față)
chiar de-au venit americanii noi cei din țară te votăm până la ultima gară/
că nu e tren să nu țâșnească iară/ cum o făceau odinioară/
(florile nu sunt de-ajuns/ să mai împletiți vreo câteva zeci/ nu neapărat din plastic
dacă costă prea mult/ din hârtie/ mari cât omul/ de-abia să se vadă pe scenă)
pe treapta socială țintit să urcați/ cu fir roșu de aur înfășurați/
să nu lipsească nicicând din gospodărie/ medalia sportivă în meritocrație/
(tu ține trompeta în jos să atingă podeaua/ mai jos/ șarpele de plastic dă-l la sufleur/
să-l scoată el din gaură cu bățul/ legat/ scripetele îl folosim pentru actul ultim la
decolare)
primele două rânduri rămân libere pentru autorități/ pune doar stângul pe fiecare
scaun/
gumarii ăștia să îi vopsești în roz/ de fapt ia scoate șuruburile de la scaune/ au rugină
vezi/
(spectatorul trebuie să știe/ că hrana spirituală nu crește la liturghie/
și cel mai mare creștin-ortodost/ este cel care dă partidului rost)
în 1940/ în 1941/ evreii urcați în vagoane nu s-au mai întors în familie/
și cei care au putut au plecat văzând cu ochii în orașe în care se putea cânta jazz/
unii se povestește că dansau încă de la semnarea actelor de vânzare-cumpărare/
dacă am găsi măcar un fruct stafidit/ spoerri l-ar crăcăna să dea rod
și nașterea s-ar face în apă de dunăre pe verticală/
așa ne-am explica cina ultimelor generații/ cu patos cum altfel/
dar pentru asta ar trebui să lăsăm dunărea doar în dunăre/ așa ar fi normal/
adică trebuie scoasă din pivnițe cu urmele de la murături cu tot/
acuma ceva e schimbat/ nici nu o poți duce înapoi că i-a crescut salinitatea/
e altceva/ zici ca e apă de marea moartă și asta doar să vorbim așa/
unde dracu să cauți în pământ în întuneric doar să fim nebuni/
(fie vorba între noi nici nu ai ce/ dar să o lăsăm așa că dă bine)/
ce-i drept pivnița lu’ spoerri o căutăm la suprafață/ ar putea fi după ultimul etaj/
pentru a copia arta el a indicat un anumit fruct într-o anumită pivniță/
de aici vrem să construim să permitem vegetației să crească/
apoi vom urma numeroșii prieteni canini cărora li se va face sete/
în liniște și dacă avem noroc să nu ne muște vom ajunge/
poate nu în același loc căutat/ dar mai aproape de el (în plină estetică)/
Poet, membru al cenaclului "Noduri și Semne", din Galați, Leonard Matei (n. 20 august 1978) a debutat cu volumul de versuri Ninsoare în Paști (2003), apoi, au urmat volumele: În dialog cu al treilea (2016) - cu o variantă braille apărută în 2017, și orașul decolorat/ glorios în rimă (2019). Ține, în revista "Axis Libri", rubrica "Plantația de cuie" în care radiografiază poezia gălățeană de la începuturi până mâine. A realizat, în 2016, un film de scurt-metraj despre comunitatea de dervishi din Prizren (Kosovo): HU- all the names of God.