Revistă print și online

aserțiunea celui mai important poet

poetul a ieșit în stradă/ avea un ciorap descusut/ i se agățase pe la 20 de ani și

​ continua

să se întindă prin grădina publică având toate culorile la vedere/ intra și ieșea din vl

până plictisea poarta/ iar portarul când a văzut că erau probleme de trafic a început

să taie și să ducă acasă firele cele mai groase/ după 15 ani mama i-a decedat

și soția a continuat ea să împletească pulovere din 12 ochiuri (cu același calm

​ matern)/

mama și soția sunt ale portarului/ poetul nu avea mamă și tată/ el doar povestea

că avea o soție (care deținea și ea o parte din ciorap în mașina de spălat)/

despre ciorap nu se știe mare lucru/ de unde a apărut să se întindă prin fața

​ oamenilor/

și dacă se va termina/ se va termina când se va termina totul sau va continua să

​ curgă

la marginea patului ca în puținele ore de somn ale poetului/

(sută la sută bumbac nu e/ colorat doar unde este descusut/ e subțire de vară)

(de la ploaie acidă se strânge/ se poate face orice și oricum cu el)

cotidianul independent notează zilnic oscilațiile ciorapului descusut

în raport cu dolarul lira și aurul/ nec plus ultra/ duminica firul ia pauză sacră/


sic transit gloria partidului

etern partid îți mulțumim/ că răsufli din noi și ne ajuți să nu murim/

cum cântă pitpalacul așa mare alcătuire faci/ că scoți ca la tanacu draci/

(atenție/ mutați ușa mai aproape de soarele de hârtie și luminați puternic cu

​ reflectorul

astfel încât razele să iasă majoritatea pe gaura cheii/ atenție/ acuma dați drumul la

​ copil)


deschide/ deschide gropare mormântul/ să zboare coșciugul ca vântul/

și florile date la o parte date/ să le mai dăruiești o dată la fiecare-n parte/

(copilu’/ tu să faci cale întoarsă pe linia trasată cu creta roșie-roz/ un du-te-n-vino/

du-te-n-vino/ cu brațele larg deschise și plasturele fosforescent vizibil tras peste față)


chiar de-au venit americanii noi cei din țară te votăm până la ultima gară/

că nu e tren să nu țâșnească iară/ cum o făceau odinioară/

(florile nu sunt de-ajuns/ să mai împletiți vreo câteva zeci/ nu neapărat din plastic

dacă costă prea mult/ din hârtie/ mari cât omul/ de-abia să se vadă pe scenă)


pe treapta socială țintit să urcați/ cu fir roșu de aur înfășurați/

să nu lipsească nicicând din gospodărie/ medalia sportivă în meritocrație/

(tu ține trompeta în jos să atingă podeaua/ mai jos/ șarpele de plastic dă-l la sufleur/

să-l scoată el din gaură cu bățul/ legat/ scripetele îl folosim pentru actul ultim la

​ decolare)


primele două rânduri rămân libere pentru autorități/ pune doar stângul pe fiecare

​ scaun/

gumarii ăștia să îi vopsești în roz/ de fapt ia scoate șuruburile de la scaune/ au rugină

​ vezi/

(spectatorul trebuie să știe/ că hrana spirituală nu crește la liturghie/

și cel mai mare creștin-ortodost/ este cel care dă partidului rost)


supraviețuirea în cizme de porțelan

în 1940/ în 1941/ evreii urcați în vagoane nu s-au mai întors în familie/

și cei care au putut au plecat văzând cu ochii în orașe în care se putea cânta jazz/

unii se povestește că dansau încă de la semnarea actelor de vânzare-cumpărare/

dacă am găsi măcar un fruct stafidit/ spoerri l-ar crăcăna să dea rod

și nașterea s-ar face în apă de dunăre pe verticală/

așa ne-am explica cina ultimelor generații/ cu patos cum altfel/

dar pentru asta ar trebui să lăsăm dunărea doar în dunăre/ așa ar fi normal/

adică trebuie scoasă din pivnițe cu urmele de la murături cu tot/

acuma ceva e schimbat/ nici nu o poți duce înapoi că i-a crescut salinitatea/

e altceva/ zici ca e apă de marea moartă și asta doar să vorbim așa/

unde dracu să cauți în pământ în întuneric doar să fim nebuni/

(fie vorba între noi nici nu ai ce/ dar să o lăsăm așa că dă bine)/

ce-i drept pivnița lu’ spoerri o căutăm la suprafață/ ar putea fi după ultimul etaj/

pentru a copia arta el a indicat un anumit fruct într-o anumită pivniță/

de aici vrem să construim să permitem vegetației să crească/

apoi vom urma numeroșii prieteni canini cărora li se va face sete/

în liniște și dacă avem noroc să nu ne muște vom ajunge/

poate nu în același loc căutat/ dar mai aproape de el (în plină estetică)/

Leonard MATEI

Poet, membru al cenaclului "Noduri și Semne", din Galați, Leonard Matei (n. 20 august 1978) a debutat cu volumul de versuri Ninsoare în Paști (2003), apoi, au urmat volumele: În dialog cu al treilea (2016) - cu o variantă braille apărută în 2017, și orașul decolorat/ glorios în rimă (2019). Ține, în revista "Axis Libri", rubrica "Plantația de cuie" în care radiografiază poezia gălățeană de la începuturi până mâine. A realizat, în 2016, un film de scurt-metraj despre comunitatea de dervishi din Prizren (Kosovo): HU- all the names of God.