Ce ai face - pentru scriitori - dacă de mâine ai fi președintele ICR-ului?

Cred că e foarte greu să fii președintele ICR și e imposibil să propui un program pentru literatura română, care să mulțumească pe toată lumea. Greutatea cea mai mare vine din faptul că în România instituția agenției literare e tare firavă, iar instituțiile de stat trebuie să gândească în termeni de eficiență și succes de piață chestiuni ce țin de cultura națională și de artă. Cred că literatura română azi nu e cu nimic mai prejos decât literaturile străine, avem generații noi de prozatori, poeți foarte buni, cu voci deja formate și recognoscibile. În plus avem o istorie recentă zbuciumată - război, ocupație, dictatură, revoluție, mineriade, tranziție, etc, din care literatura se hrănește fără să fie neapărat istorică, experiența traiului în România e, pur și simplu, consistentă. Așa cum altă dată nu am fost de acord cu unele dintre politici sale, trebuie să remarc și schimbările în bine prin care trece instituția. În sensul că la 10 simpatii mai sunt și câte 2 locuri la liber, să mai aibă și ceilalți speranță. Pasul următor în sensul transparentizării ar fi ca ICR să pună la punct o platformă online cu cele mai recente titluri care au atras atenția prin premii, recenzii, etc, cu o scurtă prezentare, câteva extrase de presă, coperta, și un capitol tradus în engleză, spaniolă și franceză, așa încât editorii străini, agenții, jurnaliștii culturali străini să poată să facă cereri de publicare justificate de propriile gusturi. Mi se pare simplu și normal, așa fac agențiile literare, editurile. Altfel, rămânem cu recomandări șoptite, intervenții și mult hazard, plus loc de neîncredere și contestații de tot felul.