O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care (mai) este rolul bibliotecii în interiorul unei comunități?

Am învârtit timp de o zi această întrebare în minte, să-mi dau seama cum aș putea să ofer un răspuns sau, cel puțin, o scurtă explicație legată de rolul bibliotecilor în societate, gândindu-mă, bineînțeles, la funcția socială pe care o are biblioteca și, în prelungire, pe care o are bibliotecarul. Chiar dacă, la început, aveam o structură pretabilă unei lucrări ceva mai savante, am renunțat la ea. Natura jobului meu și postura în care mă regăsesc în raport cu o astfel de interogație, prin prisma profesiei pe care o am (cred că se împlinesc curând 7 ani de preumblat prin ițele biblioteconomice), m-au făcut să aleg mai degrabă respectarea frontierelor eseistice.

Cu toate acestea, trebuie să facem o scurtă oprire asupra unor date care să ne ajute să înțelegem mai bine ce anume este o bibliotecă și cum anume este valorificat patrimoniul cultural prin intermediul său. De asemenea, mai trebuie să înțelegem funcția în sine a bibliotecii, care s-a format de-a lungul secolelor.

Pentru început, să ne oprim în cadrul autohton, printr-un scurt search pe orice browser de căutare disponibil în România, putem ajunge cu ușurință la Legea bibliotecilor nr. 334/2002 și regulamentele aferente, de unde reținem următoarele "roluri": facilitarea accesului la informație și documentare, susținerea procesului educativ, dezvoltarea culturală, păstrare și conservare a patrimoniului cultural sau chiar și elaborarea de bibliografii și cercetare.

Toate aceste atribuții revin bibliotecii ca instituție. Prin urmare, biblioteca este mai mult decât un simplu spațiu în care sunt depozitate documente felurite, în funcție de domeniile subiectelor tratate între coperțile acestora sau de alte categorii de clasificare prevăzute în cadrul sistemelor de clasificare a documentelor.

Patrimoniul este valorificat prin intermediul bibliotecii prin conservarea, organizarea și accesibilizarea documentelor de interes cultural, istoric sau științific, oferind astfel comunității posibilitatea de a le cunoaște, studia și transmite mai departe. De exemplu, Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" din București valorifică patrimoniul național prin colecțiile sale de carte veche românească și străină, manuscrise rare, periodice istorice și fonduri speciale, pe care le conservă, digitalizează și pune la dispoziția publicului interesat de cercetare și cunoaștere.

Un exemplu elecvent în acest sens îl reprezintă un caz aparte al unui manuscris aproape necunoscut al lui Mihail Sebastian, jurnalul său în limba franceză, din perioada 17 ianuarie 1930 până în 14 ianuarie 1931, a fost achiziționat la finalul anilor 1980, începutul anilor 1990 de la un anticariat și apoi a fost inclus ca parte din secția de manuscrise a BCU "Carol I". Aproximativ 20 % din conținutul jurnalului a fost păstrat departe de ochii publicului larg până la publicarea sa integrală (inclusiv fragmente necunoscute anterior) în 2024, oferind astfel cercetătorilor acces la un text esențial pentru înțelegerea ciclului de creație al romanului "Orașul cu salcâmi".[1] Prin intermediul acestei situații se evidențiază modul direct prin care biblioteca a valorificat patrimoniul cultural: prin identificare, achiziție, conservare și punere la dispoziție a unui manuscris valoros pentru publicul larg.

Deși, cel puțin din punctul meu de vedere, biblioteca este o instituție impresionantă prin rolul esențial de prezervare al patrimoniului, vreau să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai pragmatică. Biblioteca este, cel puțin în prezent, poate mai importantă ca spațiu adecvat de studiu, deservind în mod special studenții, elevii și cercetătorii. Această funcție poate fi foarte ușor verificată în cadrul orașelor universitare. De exemplu, așa cum reiese din datele furnizate de către Biblioteca Universitară și de Stat Darmstadt (biblioteca universitară centrală a Universității Tehnice Darmstadt), în anul 2021 s-a bucurat de 220.000 de vizitatori fizici în bibliotecă (nu împrumuturi, ci persoane prezente în spațiile destinate studiului), date verificabile chiar și pe pagina de Wikipedia a bibliotecii.

Revenind pe plaiuri românești și în cadrul limitelor propuse de interogația de la care am pornit, înțelegem că vorbim de biblioteci ale căror dimensiuni sunt cu mult mai reduse. Cuvântul "comunitate" ne duce și el cu gândul la o localitate ceva mai mică, de tip comună sau sat, ceea ce schimbă semnificativ rolul pe care îl poate avea biblioteca în cadrul unui astfel de "context". Până să fac parte din fenomen, la fel ca majoritatea dintre voi, am văzut în bibliotecă un loc în care putem găsi o vastitate de cărți sau documente pe care să le putem accesa. Biblioteca era locul unde informația era la distanța unei lungimi de braț. Până să înțeleg că societatea contemporană are nevoie de ceva mai multe încurajări pentru a se opri puțin, să-și tragă sufletul și să își pună întrebări, sau că omul contemporan trebuie să fie puțin tras de mânecă, uneori, pentru a se identifica și ca "animal cultural".

Această ultimă reflecție, odată transpusă în cuvinte, ne poate ajuta să privim diferit modul în care oamenii din mediul rural ar putea avea acces la cărți sau la informații care să le încurajeze gândirea critică. Mă refer, bineînțeles, la lecturi din surse care nu sunt filtrate politic (sau, cel puțin, nu într-o măsură atât de pronunțată cum se întâmplă în cazul canalelor media sau al rețelelor sociale, precum TikTok), ori la informații necontaminate de lăcomia jurnalistică de a crea senzaționalul, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de consumatori. Accesul la cărți atrage după sine și posibilitatea de a crea un număr crescut de cititori și de elevi mai buni la învățătură. Într-un raport al American Library Association este menționat că elevii care au acces constant la biblioteci performează mai bine la testele de înțelegere a textului și manifestă o mai mare capacitate de exprimare orală și scrisă[2]. Într-un context rural, biblioteca poate funcționa ca un centru de învățare integrat, reducând inegalitățile educaționale și culturale.

Putem simplifica: să ne gândim la un adolescent de aproximativ 14 ani, care își dorește să citească mai mult decât ce îi poate pune programa școlară la dispoziție. Dar, în localitatea de unde este, să spunem un sat, nu există librării și nici nu provine dintr-o familie care să îi asigure un confort financiar prin care să aibă posibilitatea să cumpere cărți din diferite librării online. Ce face? Cum îl putem ajuta dacă nu are o bibliotecă? Iată o întrebare la care, cu siguranță, putem oferi un singur răspuns: "nu îl putem ajuta".

Biblioteca, în acest caz, are o importanță crucială într-o astfel de comunitate, care se află la o distanță considerabilă de un oraș mare, o situație destul de des întâlnită în România. Având în vedere că pe teritoriul țării noastre există, în rural, undeva între 4.850 și 5.000 de biblioteci, menționez că, în anul 2023, în România existau 8.263 biblioteci, dintre care aproximativ 5.004 erau în mediul rural, iar în 2024 rețeaua a scăzut la 8.105 biblioteci, iar numărul unităților rurale era în jur de 4.850[3]. Și, pentru a continua în această notă matematică, haideți să ne gândim ce se va întâmpla cu acest adolescent din mediul rural dacă biblioteca la care, din fericire, are acces în prezent, se va închide, probabil va îngrășa o altă statistică privind numărul de cititori din România, unde regăsim date deloc îmbucurătoare, în continuare voi prezenta date pentru anii 2023 și 2024 pentru că asta am reușit să descopăr, dar cifrele pentru 2025 nu ar trebui să difere prea mult, dar putem verifica după ce se va încheia anul în curs unde ne situăm. România se află în partea de jos a clasamentului european privind cititul: doar 29,5 % dintre cetățenii României au declarat că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, față de media UE de 52,8 %, plasând-o printre ultimele în UE, alături de Cipru (33,1 %) și Italia (35,4 %).[4]

De dragul statisticilor, mi-am permis să facă o comparație privind numărul celor care cumpără cărți și numărul celor care preferă să împrumute cărți. Astfel, în ce privește achiziția de carte avem următoarea statistică: 6,5 % dintre români au cumpărat cel puțin o carte într-un an[5]. În ce privește împrumutul de carte, situația este ușor diferită, în 2023, bibliotecile din România au înregistrat 2,4 milioane de utilizatori activi care au împrumutat sau consultat cel puțin o publicație, ceea ce reprezintă o creștere cu 57.000 utilizatori față de 2022. Tot în 2023 au fost eliberate 19,2 milioane volume, cu 0,6 milioane față de anul precedent, echivalând cu 8 volume pe utilizator activ. În 2024, numărul utilizatorilor activi a rămas constant, tot 2,4 milioane persoane, însă volumul total distribuit a fost de 19,0 milioane volume, în scădere cu 200.000 volume față de 2023[6]. În România, doar 8% dintre români cumpără cel puțin o carte pe lună[7], în timp ce aproximativ 12% dintre cetățeni împrumută cărți de la bibliotecă[8], ceea ce arată că accesul gratuit la cărți prin intermediul bibliotecii este, pentru o parte a populației, o alternativă mai viabilă decât achiziția de carte.

Valul de închideri ale bibliotecilor din mediul rural privează locuitorii acestor zone de accesul la cărți, limitându-le astfel șansele la educație și dezvoltare. După cum afirmă criticul literar Mihai Ene, "neglijarea condiției bibliotecarilor și lipsa investițiilor în personal contribuie direct la prăbușirea rețelei bibliotecilor rurale"[9]. Propunerea actualului guvern privind condițiile precare ale bibliotecarilor riscă să accelereze această tendință, punând în pericol existența acestor instituții vitale pentru comunitate.

Rolul bibliotecilor din comunitățile mici este asigurat și de către bibliotecari, astfel, datorită implicării lor, biblioteca pe care o au în îngrijire poate cu ușurință deveni un spațiu al învățării, al aducerii la viață a spiritului cultural în inimile locuitorilor. Urmărind ceva mai atent activitățile care pot fi desfășurate sub acoperișul unei astfel de biblioteci, putem observa că biblioteca din mediul rural este mai mult decât asigurarea unui spațiu de depozitare. Un bibliotecar din mediul rural poate deveni un adevărat catalizator al vieții culturale și educative într-o comunitate izolată. În lipsa unor instituții culturale majore, biblioteca devine spațiul central în care se pot organiza ateliere de lectură, cluburi de carte, proiecții de film educativ sau cursuri de alfabetizare digitală.

Bibliotecarul poate facilita întâlniri cu autori locali, ore de lectură pentru copii sau programe de tip "Școala altfel", contribuind astfel la formarea obiceiului de a citi și la dezvoltarea gândirii critice. Mai mult, în colaborare cu școala sau alte organizații locale, biblioteca poate găzdui expoziții tematice, concursuri literare sau activități de tip "cititorul lunii", menite să încurajeze implicarea activă a tinerilor în viața comunității. Astfel, în zonele rurale, unde oferta culturală este adesea redusă, bibliotecarul devine nu doar un custode al cărților, ci și un animator cultural esențial.

În Biblioteca Sătească Dăișoara (județul Cluj), inaugurată în 2019 după decenii de inactivitate, bibliotecarul și comunitatea locală au transformat spațiul într-un adevărat hub cultural și educativ. La Biblioteca sătească din Dăișoara (județul Brașov), inaugurată pe 6 octombrie 2019, spațiul a fost transformat rapid într-un adevărat centru cultural și educativ. Mai mulți voluntari au organizat ateliere pentru copii, asociații locale au adus workshopuri tematice, cadre didactice din comunitate au susținut activități, iar biblioteca a găzduit proiecții de filme documentare, cursuri de caligrafie și pictură pe sticlă.[10]

Acest exemplu ilustrează cum într-o zonă rurală, unde accesul la activități culturale este limitat, biblioteca devine un centru vital pentru educație și implicare civică, oferind ateliere creative pentru copii (pictură, scriere, film); programe de voluntariat implicativ; acțiuni comunitare și colaborări cu cadre didactice și organizații locale. Prin astfel de activități, bibliotecarul joacă un rol activ în mobilizarea comunității și dezvoltarea culturală a zonei rurale.

Biblioteca din mediul rural oferă tinerilor, adesea lipsiți de acces la librării sau alte surse de activități culturale, o șansă reală de dezvoltare intelectuală. Pentru adolescenții care nu își permit să achiziționeze cărți, care se poate să trăiescă în localități izolate, biblioteca devine singura poartă către lecturi relevante, posibilitatea formării gândirii critice și îmbogățirea bagajului cultural. În lipsa instituțiilor culturale majore, biblioteca acționează ca un centru vital în comunitate, sprijinind formarea tinerilor prin activități educative, ateliere de creație și întâlniri formative.

Rolul bibliotecii în interiorul unei comunități depășește cu mult ideea unui simplu depozit de cărți. Biblioteca este un spațiu viu, dinamic, un veritabil centru cultural și educativ care oferă acces echitabil la informație și cunoaștere, contribuind astfel la reducerea decalajelor sociale și culturale. În mediul rural, în special, biblioteca devine un bastion al dezvoltării intelectuale și sociale, unde bibliotecarul joacă rolul de animator cultural, educator și catalizator al vieții comunitare. Prin promovarea lecturii, facilitarea accesului la surse de informare nefiltrate și organizarea de activități educative și culturale, biblioteca sprijină formarea unei comunități active, informate și critice, capabile să-și construiască un viitor mai bun.

Mai mult sau mai puțin doct, acest, în opinia mea, eseu are scopul de a atrage cel puțin atenția asupra impactului major pe care îl pot avea măsuri precum creșterea TVA-ului la cărți, reducerea personalului în rândul bibliotecarilor și, poate cel mai important aspect, închiderea bibliotecilor. Nu cred că "eradicarea" unor astfel de instituții, ce par să-și piardă vitalitatea, este o soluție prin care putem rectifica bugete.

Nu înțeleg cum îngrădirea accesului la cultură, în general, ar putea fi o soluție în timpul unor crize, indiferent că sunt ele de natură politică sau nu. Și, poate puțin cam prozaic și desuet să închei așa, sunt convinsă că "omul sfințește locul". Atât timp cât oamenii, mânați de iubirea față de carte, de artă și de dorința de valorizare spirituală a moștenirii culturale, sunt dispuși să depună efort, să vorbească, să facă tot ce le stă în putință pentru a salva biblioteci, teatre și multe alte instituții culturale, lucrurile încă mai pot fi salvate. Nu mi-am propus să ajung aici cu această înșiruire de cuvinte, dar nu am putut răspunde la întrebarea "Care (mai) este rolul bibliotecii în interiorul unei comunități?". Sau cel puțin nu altfel decât prin prisma contextului socio-politic în care trăim. De asemenea, cred că nu există o altă manieră autentică de a vorbi despre rolul bibliotecii în comunitate decât prin raportare la orizontul socio-politic care se conturează. Doar înțelegând acest context putem apăra locul esențial pe care biblioteca îl ocupă în cadrul unei societăți (comunități) care încă aspiră la cunoaștere și coeziune.

Bibliografie

American Library Association, The Impact of School Libraries on Student Achievement, disponibil online la: https://www.ala.org/research/librariesmatter (accesat la 25 iulie 2025);

Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), Barometrul de consum cultural 2022, disponibil online la: https://www.culturadata.ro/barometru-2022/ (accesat la 25 iulie 2025);

Ene, Mihai, Impactul condiției bibliotecarilor asupra rețelei bibliotecilor rurale din România, Revista Bibliotecilor Românești, nr. 4/2025;

Ene, Mihai, Pe marginea unui manuscris mai mult sau mai puțin cunoscut, România literară, nr. 6/2025, disponibil online la: https://romanialiterara.com/2025/06/pe-marginea-unui-manuscris-mai-mult-sau-mai-putin-cunoscut/ (accesat la 23 iulie 2025);

Eurostat, Younger people and women in the EU read more books, 9 august 2024, disponibil online la: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20240809-2 (accesat la 26 iulie 2025);

Institutul Național de Statistică, România în cifre 2023, disponibil online la: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romaniaincifre_2023.pdf (accesat la 25 iulie 2025);

Institutul Național de Statistică, Raport privind activitatea bibliotecilor în România: 2023–2024, disponibil online la: https://www.insse.ro (accesat la 26 iulie 2025);

Institutul Național de Statistică în colaborare cu Eurostat, Statistici privind cititul și achizițiile de carte în România, raport publicat 2024, disponibil online la: https://ec.europa.eu/eurostat (articole din 9 august 2024 și 21 octombrie 2019) (accesat la 26 iulie 2025);

INSSE, Activitatea unităților culturale în anul 2023, disponibil online la: https://insse.ro/cms/sites/default/files/compresa/compdf/activunitculart_23r.pdf (accesat la 25 iulie 2025);

Vacanțe la Țară, Biblioteca rurală Dăișoara – povestea devenită realitate, disponibil online la: https://www.vacantelatara.ro/biblioteca-rurala-daisoara-povestea-deveninta-realitate (accesat la 25 iulie 2025).

[1] Mihai Ene, "Pe marginea unui manuscris mai mult sau mai puțin cunoscut", România literară, nr. 6/2025, disponibil online la: https://romanialiterara.com/2025/06/pe-marginea-unui-manuscris-mai-mult-sau-mai-putin-cunoscut/ (accesat la 23 iulie 2025);

[2] American Library Association, "The Impact of School Libraries on Student Achievement", disponibil online la: https://www.ala.org/research/librariesmatter (accesat la 25 iulie 2025);

[3] Institutul Național de Statistică, România în cifre 2023, disponibil online la: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romaniaincifre_2023.pdf (accesat la 25 iulie 2025);

[4] Eurostat, Younger people and women in the EU read more books, 9 august 2024, disponibil online la: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20240809-2 (accesat la 26 iulie 2025);

[5] Institutul Național de Statistică în colaborare cu Eurostat, Statistici privind cititul și achizițiile de carte în România, raport publicat 2024, disponibil online la: https://ec.europa.eu/eurostat , articol din 9 august 2024 și 21 octombrie 2019 (accesat la 26 iulie 2025);

[6] Institutul Național de Statistică, Raport privind activitatea bibliotecilor în România – 2023–2024, disponibil online la: https://www.insse.ro (accesat la 26 iulie 2025);

[7] Barometrul de consum cultural 2022, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), disponibil online la: https://www.culturadata.ro/barometru-2022/ (accesat la 25 iulie 2025);

[8] INSSE, Activitatea unităților culturale în anul 2023, disponibil online la: https://insse.ro/cms/sites/default/files/compresa/compdf/activunitculart_23r.pdf (accesat la 25 iulie 2025);

[9] Mihai Ene, Impactul condiției bibliotecarilor asupra rețelei bibliotecilor rurale din România, Revista Bibliotecilor Românești, nr. 4/2025;

[10] Vacanțe la Țară, "Biblioteca rurală Dăișoara – povestea devenită realitate", disponibil online la: https://www.vacantelatara.ro/biblioteca-rurala-daisoara-povestea-deveninta-realitate (accesat la 25 iulie 2025).