În primăvara asta visez la niște pantofi cu șireturile ușor de desfăcut. Mi-aduc aminte de o dimineață din liceu, când am intrat la ora de literatură universală, s-o ascult pe Doina Ruști vorbind despre personaje care sfidează convențiile. Țin minte cum mi se târau șireturile pe hol și nu le-am legat — nu din neatenție, ci dintr-un soi de libertate încăpățânată. Mă simțeam ca într-un film mut, cu un pas înaintea regulilor, cu emoția că pot fi "ca mine". Chiar dacă nu perfect aranjată.

Pantofi ...

Pe când avea 15 ani, Domnica se învârtea pe o stradă cu zenobi, nu departe de Gara Basarab. Odată am văzut-o chiulind de la școală, cred c-am și scris despre asta. Unde putea să se ducă? A coborât strada și a scos din sac niște balerini bleu, schimbându-se cu rapiditate, aproape scăpând de pantofii normali. Ce crezi, Zenob, că pot să facă pantofii ăștia, m-a întrebat. Se pare că știuse din prima clipă că sunt pe urmele ei. Habar n-am, am zis eu, resemnat. Uite asta! – a mai spus și-a și dispărut ...