doar nu mai există normalitate nu a existat niciodată/ vreodată

un poem normal ar trebui să sune ca în Trakl/ dar Trakl nu este normal/ să vină Anne Sexton, Frank Bidart, Ko Un, Louise Glück

oamenii să se joace de-a Moș Crăciun, spiridușii, renii, Dumnezeu, salvarea speciilor, tu, frumoasă hurie

să te îndrăgostești

de mine

și mie să nu-mi vină să cred

deoarece îndrăgostirea este ca un fel de sălbăticiune sau sălbăticire

un fel de mistică a unor sălbatici

care îș ...

Pentru aproximativ două zile, profesorul de română și de franceză Carol Talade din comuna Peticești, unde

se născuse celebrul Ștefan Petică, din județul Covurlui-Tecuci, devenise oarecum notoriu... și el.

Cum se întâmplă deseori în ultimii ani, este de ajuns o înregistrare scăpată de sub control, cu un eveniment

oarecare, și valurile oarecum râioase ale publicității să te facă să te scarpini pe unde poți, ca să nu te mai mănânce… Destinul, deoarece, când este să te pui cu Măria Sa, trebuie să ...

(cel mai scurt roman-foileton autobiografic, asumat, scris vreodată și câteva citate)

Teribilă, înspăimântătoare "temă" pentru un om (cred că sunt om, vreau să cred, ergo sum) care încă își dorește să scrie "cărțile" sau, cu trecerea timpului, măcar o Carte, având cumva aceeași părere sau viziune cu a lui Marin Preda (dacă este să ne raportăm la cartea lui Ovidiu Marcu, De la metaforele obsedante la construcția mitului personal în scrierile lui Marin Preda, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napo ...

Între corectitudine (a)politică și incorectitudine la fel de (a)politică, ar fi bine să ne suflecăm mânecile, să luăm din cuie secerile și ciocanele, pardon, tastaturile, să le ridicăm și să le aruncăm (dacă ne simțim fără de păcate, puri-ficați), adică să rescriem Totul (dacă suntem în stare), că oricum mai toate se tot rescriu (sau se traduc, tot o formă de re-scriere!), numai de-am avea talentul unui Michel Tournier, să-l repovestim pe Robinson Crusoe!

Să începem cu "Țiganiada" sau chiar cu ...

Ce părere ai despre premierea unor povestiri în cadrul premiilor Ficțiunea?

Orice premiu, dacă nu ești Cioran sau Cine-a-mai-refuzat-premiile-celebru-la-propriu-fiind, poate fi bine primit… este o modalitate de a recunoaște cuiva meritele, truda, nebunia (frumoasă, sănătoasă), este un mod de a-l promova, vinde, crucifica, iubi, adora, după caz… pe cel premiat! Multe povestiri sunt/ au fost super când le-am citit, poate vor mai fi și recitite, cert este că se vor găsi și în Paradisul lui B ...

Premiul Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj

Petre Nechita: Povestea înainte de toate

Se dau două dicționare: unul cu neologisme, celălalt cu arhaisme. Na și scrie despre Theodoros. Din care să folosești mai mult? Păi, de, tre’ să fie ceva inteligent. Și profund. Că ideea asta care-ți tot vine ca o râgâială, e mișto!, nu-i tocmai critică erudită. Da’ nu ești critic. Și-asta-i drept. Atunci zi pe șleau. Cam așa: povestea înainte de toate. Începe cu asta. Sau poveștile adunate la un loc. ...

21. recunoscând Poezia

ca pe o cicatrice pe care ai s-o ai toată viața care a mai rămas
ca un papillon prins într-un papilom

ca pe o femeie la care ții
dar de care nu te poți îndrăgosti cum ai vrea adică așa cum ai învățat

prost, deloc romantic

o femeie cu care ai bea o cafea într-un univers unde nu există cafea pe care ai iubi-o
într-un univers unde iubirea
este doar pentru călăi
care se întreabă la ultima țigară din ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

"nu confunda sarea cu zahărul dacă vrea să

fie cu tine

o să fie

e așa simplu"

*

queer

această construcție bizară

tot rupi:

"mă doare limba/ de la foamea/ de a-mi fi dor de tine" dar această instalație care sunt

se zbate, se șerpuiește, se făr

mă

pentru a nu fi doar cuvinte

imagini, schelet, foame

foame de a-i fi foame

sete

dor doare

să mă gândesc la toate femeile despre care credeam că am fost îndrăgostit

și la clipele și zi ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

Mai existau după‐amiezi când te pierdeai în faţa monitorului, privindu‐i fotografiile, apoi citeai versurile pe care i le‐ai scris, te enervai, parcă erai într‐un text absurd, ai fi vrut să mai citești conversaţiile, dar nu mai puteai, consistenţa relaţiei tale umane cu ea părea din ce în ce mai incredibilă, parcă era materia unui vis, a altui vis, culmea era că încă nu o visaseși vreodată la propriu, la cât erai de obsedat, nu‐ţi place cuvântul "obsedat", probabil deoarec ...

9.

doar nu mai există normalitate

nu a existat niciodată/ vreodată

un poem normal ar trebui să sune ca în Trakl/ dar Trackl nu este normal/ să vină Anne Sexton, Frank Bidart, Ko Un, Louise Glück

oamenii să se joace de-a Moș Crăciun, spiridușii, renii, Dumnezeu, salvarea speciilor, tu, frumoasă hurie să te îndrăgostești

de mine

și mie să nu-mi vină să cred

deoarece îndrăgostirea este ca un fel de sălbăticiune

sau sălbăticire

un fel de mistică a unor sălbatic ...

Pe când încă mai erai în căutarea perfecțiunii, la capătul podului cel vechi de la Cernavodă, dinspre halta Dunărea, în noaptea aceea când ai dormit în post, printre altele, ai visat-o pe fetișcana de care ai fost îndrăgostit de prin a șaptea sau a opta până prin clasa a zecea, dacă nu și mai mult.

Făceați dragoste, deși este un fel de a spune, deoarece nu vă mișcați în niciun fel, erați doar îmbrățișați, goi pușcă, amândoi în poziția lotus.

Levitați așa, învârtindu-vă ușor, chiar printre s ...

În aceste câteva rânduri, care nu pot exprima îndeajuns dependența la care te condamnă scrierile lui Liviu G. Stan, propun deschiderea subiectului "omului invizibil" în imaginarul tânărului scriitor. Desigur, mai întotdeauna scriitorul este "un om invizibil" care trebuie să seducă în vreun fel ființa cititorului.

Liviu G. Stan folosește expresia "vocația naturii umane" chiar de la începutul cărții de debut; aproape întreaga sa operă de până acum este "o dezbatere" asupra acestei vocații opuse ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Pentru mătușa Stănica, de fapt o soră a bunicii dinspre mamăăă, ce cozonaci mai făceaaa, "creația" cozonacilor era o chestiune de onoare! Mari, pufoși, săltăreți, cu umplutură de nucă, cacao, rahat, stafide, poate și esență de rom, deși de asta nu mai sunt sigur, ce mai, buni ca pâinea lui Dumnezeu, care trebuie să fi fost sau să fie… tot cozonacul!

Dumnezeu vorbește cu fiecare în felul său! Cu mine, prin intermediul filmelor, cu tanti Stănica prin intermediul cozonacilor!

De Paște, trei carti ...

Katia Nanu, Primăvara femeii în galben, Ed.Phoebus, Galați, 2022

Suntem poate spre finalul acestui bizar război mondial biologic, în care biologia este implicată nu numai printr-un virus ("fabricat" sau nu), ci și prin alte manifestări ale Viului: prostia, nebunia, incoerența... Este unul dintre aspectele subliniate de către acest quasi-pseudo-jurnal de pandemie al Katiei Nanu, cartea în sine, tehnic vorbind, fiind un roman-experiment... "cu măsură".

Și acuzațiile "de crime de război" sunt făc ...

În copilărie aveam un idol.

Unchiul Tănăsel.

El era... Pictorul! Așa, un fel de cehovian...

Nu degeaba, când eram întrebat ce vreau să mă fac atunci când o să fiu mare, spuneam, umflându-mi pieptul, cu sau fără cravate de șoim al patriei sau de pionier:

— Pictor!

Și zău dacă știam prea multe despre pictori, pictură pe atunci!

În primii ani ai... vieții locuiam într-o casă astăzi demolată, pe Focșani, nr. 21, din eternul Galați! O stradă destul de departe de fluviu (9 min – 4,2 km), prin DN ...

Să bei vinișor ca-n Gargantua și Pantagruel, dă-mi voie să-ți spun, Gruela, să fii ca un degustător de vinuri din Brobdingnag, cea mai grea alegere pentru mine ar fi să aleg între femei și vinuri, când mai ai și o carte bună, să citești femeia aceasta superbă care stă cu tine la masă, să o guști precum șampania dintr-un pahar, să fie înspumată, să vorbești cu ea mai apoi, să înțelegi despre prietenia posibilă dintre un bărbat și o femeie, chiar după ce v-ați iubit în draci, care ar fi cea mai ...

Începând să lucrez la o bibliotecă (în decembrie 2014), și nu una oarecare, mai exact la editura și revistele Bibliotecii Județene V.A. Urechia Galați, implicat în ședințele și lansările Salonului literar-cultural Axis libri (ca să nu mai spunem și de Festivalul în aer liber Axis Libri), ale aceleiași instituții, activând și la Filiala locală a Uniunii Scriitorilor, participând și la efervescenta viață literară a Librăriilor Humanitas și Donaris (cu animatori deosebiți, precum Ramona Neagu și Do ...

Propunerea de a scrie despre literatura anilor "1998-2005" a fost socotită de către piticii mei interiori ca o provocare: piticul cel mai pitic a apreciat imediat exactitatea perioadei; piticul mai oedipian și-a scos imediat ochii și a vrut să mi-i scoată și mie cu trimitere directă către conturarea destinului (literar); soția, pe care am cunoscut-o în anul 2002, a fost imediat dornică să știe câteva amănunte picante, despre… cum nu m-am însurat în acel răstimp.

Ca o paranteză, sper să n ...

Privesc ochii unui pirapitinga, un pacu mai mare, probabil mort.

Stau în genunchi lângă cada din baie, baia mea care îmi povestește mucegaiuri, țin peștele de aproape un metru în brațe, miroase a Amazon, a sălbăticie, a alge, sufletul meu poate fi oriunde, ochii peștelui se trec prin ochii mei ca printr-o strecurătoare, văd cerurile Americii, mă opintesc, ridic namila, îmi scapă, trebuie să o învelesc într-un prosop, ceva, alunecă, este peștele meu mântuitor, alunec și eu, mă duc pe spate, ghem ...