OPTm
nr.crt.

Mai existau după‐amiezi când te pierdeai în faţa monitorului, privindu‐i fotografiile, apoi citeai versurile pe care i le‐ai scris, te enervai, parcă erai într‐un text absurd, ai fi vrut să mai citești conversaţiile, dar nu mai puteai, consistenţa relaţiei tale umane cu ea părea din ce în ce mai incredibilă, parcă era materia unui vis, a altui vis, culmea era că încă nu o visaseși vreodată la propriu, la cât erai de obsedat, nu‐ţi place cuvântul "obsedat", probabil deoarec ...

9.

doar nu mai există normalitate

nu a existat niciodată/ vreodată

un poem normal ar trebui să sune ca în Trakl/ dar Trackl nu este normal/ să vină Anne Sexton, Frank Bidart, Ko Un, Louise Glück

oamenii să se joace de-a Moș Crăciun, spiridușii, renii, Dumnezeu, salvarea speciilor, tu, frumoasă hurie să te îndrăgostești

de mine

și mie să nu-mi vină să cred

deoarece îndrăgostirea este ca un fel de sălbăticiune

sau sălbăticire

un fel de mistică a unor sălbatic ...

Pe când încă mai erai în căutarea perfecțiunii, la capătul podului cel vechi de la Cernavodă, dinspre halta Dunărea, în noaptea aceea când ai dormit în post, printre altele, ai visat-o pe fetișcana de care ai fost îndrăgostit de prin a șaptea sau a opta până prin clasa a zecea, dacă nu și mai mult.

Făceați dragoste, deși este un fel de a spune, deoarece nu vă mișcați în niciun fel, erați doar îmbrățișați, goi pușcă, amândoi în poziția lotus.

Levitați așa, învârtindu-vă ușor, chiar printre s ...

În aceste câteva rânduri, care nu pot exprima îndeajuns dependența la care te condamnă scrierile lui Liviu G. Stan, propun deschiderea subiectului "omului invizibil" în imaginarul tânărului scriitor. Desigur, mai întotdeauna scriitorul este "un om invizibil" care trebuie să seducă în vreun fel ființa cititorului.

Liviu G. Stan folosește expresia "vocația naturii umane" chiar de la începutul cărții de debut; aproape întreaga sa operă de până acum este "o dezbatere" asupra acestei vocații opuse ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Pentru mătușa Stănica, de fapt o soră a bunicii dinspre mamăăă, ce cozonaci mai făceaaa, "creația" cozonacilor era o chestiune de onoare! Mari, pufoși, săltăreți, cu umplutură de nucă, cacao, rahat, stafide, poate și esență de rom, deși de asta nu mai sunt sigur, ce mai, buni ca pâinea lui Dumnezeu, care trebuie să fi fost sau să fie… tot cozonacul!

Dumnezeu vorbește cu fiecare în felul său! Cu mine, prin intermediul filmelor, cu tanti Stănica prin intermediul cozonacilor!

De Paște, trei carti ...

Katia Nanu, Primăvara femeii în galben, Ed.Phoebus, Galați, 2022

Suntem poate spre finalul acestui bizar război mondial biologic, în care biologia este implicată nu numai printr-un virus ("fabricat" sau nu), ci și prin alte manifestări ale Viului: prostia, nebunia, incoerența... Este unul dintre aspectele subliniate de către acest quasi-pseudo-jurnal de pandemie al Katiei Nanu, cartea în sine, tehnic vorbind, fiind un roman-experiment... "cu măsură".

Și acuzațiile "de crime de război" sunt făc ...

În copilărie aveam un idol.

Unchiul Tănăsel.

El era... Pictorul! Așa, un fel de cehovian...

Nu degeaba, când eram întrebat ce vreau să mă fac atunci când o să fiu mare, spuneam, umflându-mi pieptul, cu sau fără cravate de șoim al patriei sau de pionier:

— Pictor!

Și zău dacă știam prea multe despre pictori, pictură pe atunci!

În primii ani ai... vieții locuiam într-o casă astăzi demolată, pe Focșani, nr. 21, din eternul Galați! O stradă destul de departe de fluviu (9 min – 4,2 km), prin DN ...

Să bei vinișor ca-n Gargantua și Pantagruel, dă-mi voie să-ți spun, Gruela, să fii ca un degustător de vinuri din Brobdingnag, cea mai grea alegere pentru mine ar fi să aleg între femei și vinuri, când mai ai și o carte bună, să citești femeia aceasta superbă care stă cu tine la masă, să o guști precum șampania dintr-un pahar, să fie înspumată, să vorbești cu ea mai apoi, să înțelegi despre prietenia posibilă dintre un bărbat și o femeie, chiar după ce v-ați iubit în draci, care ar fi cea mai ...

Începând să lucrez la o bibliotecă (în decembrie 2014), și nu una oarecare, mai exact la editura și revistele Bibliotecii Județene V.A. Urechia Galați, implicat în ședințele și lansările Salonului literar-cultural Axis libri (ca să nu mai spunem și de Festivalul în aer liber Axis Libri), ale aceleiași instituții, activând și la Filiala locală a Uniunii Scriitorilor, participând și la efervescenta viață literară a Librăriilor Humanitas și Donaris (cu animatori deosebiți, precum Ramona Neagu și Do ...

Propunerea de a scrie despre literatura anilor "1998-2005" a fost socotită de către piticii mei interiori ca o provocare: piticul cel mai pitic a apreciat imediat exactitatea perioadei; piticul mai oedipian și-a scos imediat ochii și a vrut să mi-i scoată și mie cu trimitere directă către conturarea destinului (literar); soția, pe care am cunoscut-o în anul 2002, a fost imediat dornică să știe câteva amănunte picante, despre… cum nu m-am însurat în acel răstimp.

Ca o paranteză, sper să n ...

Privesc ochii unui pirapitinga, un pacu mai mare, probabil mort.

Stau în genunchi lângă cada din baie, baia mea care îmi povestește mucegaiuri, țin peștele de aproape un metru în brațe, miroase a Amazon, a sălbăticie, a alge, sufletul meu poate fi oriunde, ochii peștelui se trec prin ochii mei ca printr-o strecurătoare, văd cerurile Americii, mă opintesc, ridic namila, îmi scapă, trebuie să o învelesc într-un prosop, ceva, alunecă, este peștele meu mântuitor, alunec și eu, mă duc pe spate, ghem ...