Dar care este miza istoriei? Consemnarea evenemențială (spre deosebire de Vermeer) are un set de repere cu totul diferit, funcționând pe principiul evocării, reprezentarea operând în redarea evenimentului istoric. În vreme ce Vermeer accentua texturile si formele, urmărind mai degrabă tehnica, pe Goya, de pildă, îl interesează evenimentele. Unghiul, perspectiva contribuie în configurarea evocativă. Aici memoria angajează reprezentarea în slujba dimensiunii sociale – concret, în cazul conflictelo ...

Apar arte poetice în pictură? Arareori explicit. Arareori o pânză are un rol propriu-zis de manifest. Valorile (stilistice) rezidă atât din interiorul picturii cât si din contextul cultural - si mai ales din coroborarea informațiilor adiacente – (biografice) ale artistului sau artistei, ale contextului cultural. Însă niciodată explicit.

Iar aceasta pentru că apariția unui program cultural începe în secolul XIX: Zola și Baudelaire susțin realismul lui Courbet, iar ulterior mișcarea impresionistă ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Într-o lume în care este din ce în ce mai pregnantă afirmarea identitară, în vremuri în care este din ce în ce mai căutată și epuizată miza afirmării identitare, un scurt popas pentru perspectivă și contemplare ar fi bine-venit. Iar un astfel de răgaz este Vincent Van Gogh; sau cel puțin așa cum îl în(-)fățișează Irving Stone.

Într-un capitol din Bucuria vieții, Vincent ajunge într-un sat izolat din Belgia în calitate de viitor preot pentru comunitatea ce se ocupă mai mult de jumătate d ...

Vreau să semnalez două versuri din discografia formației Robin and the Backstabbers în chip introductiv: primul este "În rochia serii, noaptea moare fecioară" (Muzică în cântece), iar al doilea este "E seară-n grădină și în casă e noapte"(Imperatrix). Prelungiri.

Mai mult decât orice interpretare și decât frumusețea imaginilor vizuale, este de subliniat aportul prelungirilor. Fiindcă mi se pare că despre acestea e vorba în textul de față, într-o formă de cunoaștere cel puțin prudentă. I ...

Textul acesta ar putea fi despre solitudine. Sau despre o nostalgie a singurătății cumva. Însă ce este interesant la ea, la singurătate, se regăsește în faptul că nu apare dintr-un soi de mizantropie, la fel cum nici nu este pe deplin o consecință a plecării treptate a tuturor – ori un refugiu dintr-un mediu social presant sau toxic. Cumva, pare a fi un soi de dispoziție existențială, bazată pe o sumă de activități a căror calitate nu importă – sau cât să denote o consecință a unei îmbinări de e ...

Fascinant în premisa ficțiunii, mai cu seamă în cea care include repere istorice, este faptul că singura limită impusă este aceea de-a nu depăși segmentul temporal în cauză. Astfel, în fața condeiului, se desfășoară spectrul imens al posibilităților de-a prelungi faptul. Iar aici tot ce contează este de-a pătrunde pe-un astfel de drum și de-a-l (re)construi până la epuizare. Însă virtualității nu-i pălește calitatea prin neveridicitatea ei, la fel cum, de altfel, nu și-ar câștiga-o prin adecvare ...

Interacțiunea cu un obiect este mult mai complexă decât s-ar crede și s-a vorbit îndelung despre asta. Nu voi încerca să expun aici decât o nuanță:  angajarea unui obiect într-un sistem de relații cu fond simbolic – fiind, de altfel, un gest de ordinul obișnuinței cotidiene –, implică interacțiunea cu el într-un sens – și la un nivel – mai profund decât cel teleologic. Natural că diversitatea acestor interacțiuni este vastă, pe fondul caracterului individual, implicat în acest act al investirii ...

De ceva zile bune mi-am adus aminte de un text drag mie, pe care l-am citit într-o seară de vară, cu aproape un an în urmă. N-am reușit să reflectez prea mult, fiind prins cu licența, la vremea aceea, totuși, într-un moment de răgaz, mi-am adus aminte de el, un parc din apropierea blocului, unde-am stat cu privirea fixată în coroanele bogate de tei, lăsând textul să se decanteze, ca și când aș fi așteptat să-și facă efectul.

Însă nu știu ce m-a împins neapărat să îmi aduc aminte de el iarăși. Z ...