Am vorbit, în mai multe rânduri, despre miza curentului punk în cadrul general al rock-ului. Atunci când a apărut, pe la mijlocul anilor ’70, punk-ul era mai puțin o subcultură bine articulată filosofic și mai mult expresia unei revolte sociale difuze. Reprezentanții clasei muncitoare din America și din Marea Britanie nu se regăseau în vălurile alambicate întinse de universul psihedelic al rock-ului devenit "clasic", al anilor ’60, așa că aceștia și-au inventat propria iconografie, în răspăr cu valorile rafinate de tip flower power. Nu amorul liber, ci rezistența la autoritate a devenit calul de bătaie. De aceea punk-ul a și îmbătrânit urât și s-a transformat, aproape peste noapte, într-o caricatură, precum orice expresie avangardistă. Atunci când îți propui demantelarea întregii texturi sociale a unei comunități, eșecul te expune ridicolului. Când ratezi însă în dragoste, devii un erou, chiar dacă nu unul al timpului nostru.

Totuși, pentru că sunt un om blestemat cu stigma fidelității, am rămas credincios unui număr de trupe pe care le ascultam în perioada liceului și, pentru a vă deschide apetitul de frondă muzicală, îmi permit să vă prezint un mic top al albumelor punk din primul și din al doilea val, toate menite să vă convingă de ce curentul își merită pe deplin postexistența de zombie cultural insolit. Toate datează din perioada 1974-1979, adică din epoca timpurie a fenomenului: o extindere a intervalului ar genera mai multe controverse, pentru care nu am spațiu pentru moment.

7. Talking Heads: 77 (1977) - Talking Heads. Între altele, un asasin pasionat de limba franceză este de-a dreptul ultragiat de lipsa de politețe a semenilor. What’s not to like? Piesa favorită: Psycho Killer.

6. Ramones (1976) - Ramones. Primul și cel mai agresiv dintre albumele celebrei trupe new-yorkeze. Bucata preferată: Blitzkrieg Bop.

5. The Clash (1977) - The Clash. Publicul se întâlnea pentru prima dată cu fenomenul Joe Strummer. Piesa favorită: I ’m So Bored with the U.S.A.

4. Damned-Damned-Damned (1976) - The Damned. Produsul inaugural al punk-ului britanic, repede eclipsat însă de Pistols, în pofida eforturilor lui Dave Vanian. Bucata preferată: New Rose.

3. Horses (1975) - Patti Smith. Probabil actul de naștere al punk-ului american, o capodoperă a avangardei muzicale. Piesa favorită: Redondo Beach.

2. Never Mind the Bollocks, Here ’s the Sex Pistols (1977) - The Sex Pistols. Pur și simplu, cel mai influent album punk ever. Bucata preferată: No Feelings.

1. Pentru a acționa eu însumi anarhic și a-mi încălca propriile reguli abia fixate, poziția de frunte îi revine albumului The Stooges, scos pe piață în 1969 de trupa lui Iggy Pop, The Stooges. În absența acestui produs discografic timpuriu, nu s-ar fi putut coagula aproape nimic din scena punk a anilor ’70. Piesa favorită: I Wanna Be Your Dog.