Aterizez pe aeroportul Keflavik, după vreo 10 ore de zbor și mă întreb de ce avem nevoie de burduf pe pistă, doar ne așteaptă autobuzul. Ninge, doar câțiva fulgi, ce mama naibii!, doar câteva pete răzlețe de alb pe bucata îngustă de țărm maroniu, arid, ce ne desparte de apa de un ardeziu nevionovat. Greșit, greșit, ce-ți veni, femeie nebună, desprinsă din făurarul neaoș la 20 de grade, să pleci la cercul polar fără să înțelegi de ce minus cinci grade pe insula asta mai apropiată de Alaska decât ...