Andrei Novac, 35. Povestea nespusă a unei revoluții, Vellant, 2024

Un manifest împotriva uitării

Catrinel POPA

Dincolo de virtuțile sale artistice incontestabile volumul lui Andrei Novac, 35 /Povestea nespusă a unei revoluții, reprezintă un manifest sui-generis, tulburător și imperativ totodată, împotriva uitării, sau – privind lucrurile de pe celălalt mal al râului Lethe – o pledoarie pentru aducere aminte.

La mai bine de trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989 chiar ...

Când orașul nu și-a mai încăput în propriile granițe, s-a revărsat peste câmpurile care îl încercuiau nevinovate. În mijlocul acestor câmpuri, nu la fel de nevinovate păreau zecile de construcții lăsate de Ceaușescu, de la fabrici de pantofi, la ferme și sere. Cele mai multe dintre acestea au stat niște ani buni părăginite, adăposturi pentru câini vagabonzi, ciobani rătăciți din cauza alcoolului și oameni ai străzii, retrogradați pe scara socială de orașul care devenea în fiecare an tot mai comp ...

The Storyteller

Probabil de acum trebuie să înceapă aventura. O călătorie atât de lungă cu trenul nu se poate încheia fără niște peripeții ori măcar întâmplări care să ducă povestea mai departe. E interesant cum toate persoanjele sunt într-o luptă cu ele însele. Ceea ce nu e deloc nemaiîntâlnit, mai ales că lucrul ăsta se întâmplă în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Nu am nici cea mai mică idee dacă Radu, Roxana, Dorina și Mircea trăiesc în aceste pagini o istorie bazată pe fapte rea ...

La momentul când scriu rândurile astea, cred că trenul e deja pierdut.

Sunt câteva momente în viață când scriitoarele și scriitorii devin mai importanți decât opera lor. Cel puțin asta este concluzia mea de până acum. Unul dintre aceste momente, care se repetă periodic, este cel al alegerilor parlamentare și prezidențiale. Localele, europarlamentarele, acestea sunt alegeri care afectează mai puțin o societate la nivel macro.

Am periat aproape toate conturile de social-media ale scriitoarelor ...

S-a dus prima săptămână din octombrie 2010. Acum trei luni dădea Bacuꞌ, ceva care-l speriase al naibii de tare încă de când intrase la liceu, din clasa a noua. Atunci și-a dat seama că trebuie să se descurce singur, că nu-l mai ține nimeni de mână, că nu-l cunoaște nicio profesoară și că la finalul finalului urma un examen din tot ce avea să studieze de-a lungul celor patru ani. Era inimaginabil, și gândul l-a făcut să aibă coșmaruri atunci, până s-a obișnuit cu ideea.

Așa și acum. S-a dus prim ...

Gâlcevile literare, ca orice gâlcevi, sunt un soi de fuste ridicate-n cap. Dacă ar fi ceva serios în ele, probabil că măcar o parte s-ar alege cu o urmă de cotor în frunte. Și cum nu sunt ceva serios, nu fac decât să scoată la iveală un soi de frustrare. Cu toate astea, nu le condamn prea tare. Mai mult ca oricare altă pasiune, cea a artistului mi se pare că are o voință proprie de manifestare, greu controlabilă dacă artistul nu-și face constant un reality check. Mi se pare periculos, poate pe ...

— Au venit! sunt anunțat de o voce feminină.

Ar trebui să știu a cui voce e, dar îmi pasă atât de puțin, încât nu mă ostenesc să conectez vocea cu chipul, chiar dacă e vorba de doar trei fețe între care ar trebui să aleg.

M-am trezit cu o durere puternică de cap și-un gust dulceag pe care-l simt când vârful limbii îmi atinge dinții. E de la berea de aseară. Am suficientă experiență să știu măcar atât. Ce nu știu e dacă mi se trage de la prima sau de la ultima bere. Cred că de la ultima, totu ...

E o noapte fără sforăit. Totuși, m-am trezit pentru că o rază a lunii mi-a căzut pe pleoape. De fapt, cred că a fost doar un semnal, pentru că acum luna a dispărut. Știu că-i acolo, în spatele norilor, iar asta mă liniștește, căci e singurul lucru de aici care nu dispare în timpul nopții.

În fine, ziceam că raza aia albă a fost un semnal pentru că mi-a venit o idee. Sunt puțin speriat. Nu de idee în sine, ci de sosirea ei. Nu mi s-a mai întâmplat de mult.

Mai stau încă cinci minute ascuns sub ...

"Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă."

A zis-o Antoine Laurent de Lavoisier, chimist francez, referindu-se la conservarea energiei, dar, mai degrabă, se știe doar ultima parte a zicerii – nimic nu se pierde, totul se transformă.

Aș vrea să iau întregul citat și să-l pun peste literatura română contemporană. Ajutat de umila mea înțelegere a literaturii, mai degrabă ca cititor decât ca scriitor, aș zice că se pliază. Aproape perfect.

Desigur, acest text este un pos ...

Recent a avut loc Bookfest-ul de la Timișoara. Evenimentul a avut parte de suficientă acoperire în ceea ce privește titlurile scrise de autori consacrați, motiv pentru care nu voi scrie nimic despre asta.

Când s-a anunțat programul, atenția mi-a fost captată de evenimentul editurii Lebăda Neagră, care cauta să răspundă întrebării “Pentru cine scriem?". Mi s-a părut o întrebare foarte bună pentru că e o întrebare care ține cont atât de scriitor, cât și de cititor.

E genul de întrebare pe care ...