Sunt convinsă că modelul confesiv va exercita mereu un tip particular de atracție asupra cititorilor, chiar dacă la ora actuală resursele sale par să se fi diminuat. Pe de o parte curiozitatea, mergând până la indiscreție, a unui public dornic să afle cât mai multe detalii din viața scriitorului, pe de altă parte nevoia acestuia din urmă de a se destăinui, fac din literatură un mediu propice "spovedaniilor". Puțin importă dacă acestea sunt "sincere" sau nu. Esențial este ca ele să creeze iluzia ...

După echinoxul de primăvară, când un nou aprilie bate la ușă, îmi vin în minte extraordinarele scrisori ale lui Bohumil Hrabal. Acelea către Dubenka, desigur. Scriitorul ceh amestecă în ele atâta melancolie, umor, (auto)ironie, nostalgie și nevroză cât îi stă bine unui artist adevărat al Europei Centrale. Conglomeratul de aluzii și de comentarii intertextuale, cu atât mai seducător cu cât se dovedește mai ambiguu, învestit în plus cu o evidentă încărcătură emotivă, abil disimulată în spatele măș ...

După cum teoreticienii literari au constatat de multă vreme, între "genurile biograficului" nu este prea lesne să stabilești granițe ferme și clare. Diversitatea scrierilor care aparțin așa-zisei literaturi subiective (după formula criticii de școală veche), face aproape imposibilă misiunea celui care s-ar aventura să delimiteze fiecare subcategorie sau subspecie în parte, fiindcă în mod cert "producția" literară va răsturna rapid orice taxonomie, oricât de riguroasă și de nuanțată ar fi aceasta ...

Dragă Catrinel Popa, recent ai publicat volumul "Levantini, orientali, balcanici. Reflexe ale spiritului oriental în literatura română din secolul al XIX-lea" (Eikon). Povestește-ne te rog despre cum și când s-a născut ideea acestei antologii levantine.

Mi-e greu să mă opresc la un moment anume, fiindcă preocupările mele gravitează de mai mulți ani în jurul secolului al XIX-lea (susțin din 2016 un curs de literatură pașoptistă la studenții din anul întâi ai Facultății de Litere din București ...

Cu Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă (1863) începe aventura romanului românesc modern. Subintitulat "romanț original", textul lui Nicolae Filimon a fost socotit de majoritatea istoricilor literari veritabil "cap de serie" în canonul autohton al genului. Împrejurarea poate să surprindă, dacă avem în Vedere faptul că – asemenea multor producții din epoca de început a romanului – și această scriere este în bună măsură subminată de tezism, dovedindu-se, în fond, destul d ...

Dintre cărțile apărute în 2024, Jurnalul profesorului Paul Cornea, publicat de Polirom, reprezintă, fără doar și poate, un eveniment editorial în înțelesul deplin al cuvântului. Îl așteptam de mult timp și m-am bucurat să regăsesc, în paginile sale, pe lângă vocea profesorului meu (al nostru), de la Literele bucureștene (o voce cordială și caldă care mi s-a întipărit pentru totdeauna în memorie), și alte ipostaze ale sale pe care nu le cunoșteam. M-au impresionat, prin gravitatea precoce a ton ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Mi-aș dori mult să ajung, în viitorul apropiat, la Saigon. La prima vedere, orașul vietnamez nu este tocmai ceea ce agenții de turism ar numi "o destinație de vacanță de neratat". Cu siguranță nu una dintre cele foarte populare printre conaționalii noștri amatori de vacanțe exotice în Thailanda, Zanzibar sau Dubai. Nu că ar fi ceva neapărat ră ...

Într-un interviu din 2022 Nicolae Manolescu mărturisea că se consideră, înainte de orice, profesor. "Asta am fost și asta o să rămân toată viața" , spunea el în discuția cu Ionuț Vulpescu, în episodul X al podcast-ului  Avangarda. Deși poate să ne surprindă, în cazul unui critic literar care a publicat câteva zeci de cărți, printre care se numără și monumentala Istorie critică a literaturii române, această alegere nu este, în fapt, deloc întâmplătoare. Pentru multe generații de studenți de ...

Dintre personajele cu care am făcut cunoștință în 2023, în cursul plimbărilor mele mai lungi sau mai grăbite prin fel și fel de păduri narative, mai cu seamă unul mi s-a întipărit în memorie ca o hieroglifă de neșters: este vorba de Ienta, bătrâna care nu poate să moară de tot, din romanul Olgăi Tokarczuk, Cărțile lui Iacob (apărut și în limba română anul acesta, în tălmăcirea Cristinei Godun, la Editura Polirom). Labirintic, cu numeroase fire și paliere narative, amplul roman consacrat de Olg ...

În legătură cu receptarea scrierilor lui Urmuz s-a remarcat adesea paradoxul că unei opere de dimensiuni liliputane (însumând mai puțin de o sută de pagini) i s-au consacrat mii de pagini de exegeză, fără ca interpretările cele mai sofisticate să reușească să le epuizeze substanța misterioasă. Sau, ca să folosesc un cuvânt drag scriitorului, fără să le descifreze până la capăt "miezul" ascuns.

Un explorator atent al universului urmuzian va remarca, fără îndoială, însemnătatea numelor proprii ...

Premiul Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj

Petre Nechita: Povestea înainte de toate

Se dau două dicționare: unul cu neologisme, celălalt cu arhaisme. Na și scrie despre Theodoros. Din care să folosești mai mult? Păi, de, tre’ să fie ceva inteligent. Și profund. Că ideea asta care-ți tot vine ca o râgâială, e mișto!, nu-i tocmai critică erudită. Da’ nu ești critic. Și-asta-i drept. Atunci zi pe șleau. Cam așa: povestea înainte de toate. Începe cu asta. Sau poveștile adunate la un loc. ...

La prima vedere, textele adunate în volumul recent apărut, Echivocul nodului gordian. Ipostaze ale actului critic 4, îl plasează pe Cătălin Ghiță în familia amatorilor de difficiles nugae contemporane. Cititorii fideli ai revistei Ficțiunea vor recunoaște, fără doar și poate, stilul inconfundabil al autorului care, între 2020 și 2021 a publicat cu consecvență editoriale în cadrul rubricii cu același nume, plasând – nu fără ironie – problemele actualității sub semnul fatidicului nod. După c ...

La sfârșitul anului trecut am descoperit, la standul Editurii Arthur de la Gaudeamus, o reeditare pe care o așteptam de multă vreme (mărturisesc că speram chiar ca autorul să publice o nouă carte). E vorba (poate ați ghicit deja) despre romanul Teodosie cel Mic al lui Răzvan Rădulescu. Scriitorul, cunoscut și ca scenarist ingenios, este unul dintre puținii prozatori români contemporani pe care ți-ai dori să-i recitești. S-a făcut remarcat atât în domeniul prozei scurte (*Închipuita existență ...

Când vine vorba de noiembrie, dintre toate lucrurile pe care le-aș putea face, aleg să stau în casă, cu obloanele lăsate, și să citesc. Adesea să recitesc. Iar dintre toate lecturile posibile, cea mai potrivită cu "vremea de lacrimi" de afară (chiar atunci când nu plouă), mi se pare o povestire a lui Truman Capote, Master Misery sau Domnul Durere, cum s-a tălmăcit pe românește.

E o scriere stranie, anevoie de uitat. Mulți v-o amintiți, cu siguranță. Acțiunea povestirii începe chiar într-o d ...

La cursurile lui Catrinel Popa stau de regulă lângă ușă, ca să prind câte ceva. Vorbește pasionant, iar scânteile care-i sar din ochi trec uneori pe sub ușă până la mine. Vorbește despre cărți de care n-am auzit ori intră în povești pe care credeam că le știu, dar care se dovedesc neobișnuite, populate cu detalii pe care le vede doar ea. Odată s-a întrerupt în mijlocul pledoariei și a întrebat: Ce faci acolo, Zenob, de ce stai la ușă? Ai aici un loc, pe pervazul ferestrei.

Așa am rămas cu ...

Alexandra Olteanu

Când mă gândesc la roman, îmi vine în minte un fragment din "Doctor Faustus": "Am motive să cred că în adâncul nopții spirituale a lui Adrian mai dăinuise încă o urmă de oroare în fața acestei blajine înjosiri, o repulsie instinctivă împotriva ei, o rămășiță de mândrie, până când ceda în trista satisfacție a confortului pe care un suflet sleit trebuie să-l afle, în cele din urmă, în abdicarea minții".

Tema pe care o asociez adesea involuntar romanului este cea a artei. De ...

În ceea ce mă privește, Sânzienele m-au blagoslovit nu cu un vis, ci cu o amintire, care treptat a ajuns să se amestece cu frânturi de vise și de povești.

S-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, la Veseud-Chirpăr, un sat săsesc din județul Sibiu, cu o impunătoare biserică fortificată (evanghelică) și cu multe tufe de soc presărate prin grădini și pe dealurile din apropiere. Am ajuns acolo pe 21 iunie, când dealurile erau împodobite cu flori de tot felul, iar foșnetele, miresmele și culorile ch ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

La sfârșitul anului trecut a apărut, în colecția ANANSI. World Fiction de la Editura Pandora M, romanul scriitorului maghiar Lásló Krasznahorkai, Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim, în tălmăcirea uneia dintre cele mai importante traducătoare de limbă maghiară de la noi, Ildikó Gábos-Foarță. Autorul maghiar, cunoscut publicului românesc grație traducerii, în urmă cu aproape un deceniu, a romanului Satantango, publicat în colecția Byblos a Editurii Curtea Veche, este socotit astăzi pr ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

De când am început să îmbătrânesc îmi vin în minte tot felul de întâmplări din copilărie, de la farse mai mult sau mai puțin inofensive pe care simțeam plăcere să le fac celor mai vârstnici (bunici, părinți, mătuși), până la situații în care am fost eu victima unor șotii (din partea colegilor de  grădiniță sau de școală, în special). Răvășitoare cu adevărat nu mi se mai pare astăzi nici una dintre întâmplările de  atunci (probabil pentru că m-am detașat demult de trăirile copilului care am fost) ...

Am ezitat multă vreme înainte de a mă hotărî să aleg o singură pagină, din sutele ce mi se perindau prin minte, aproape toate părându-mi la fel de îndreptățite să intre în competiție pentru titlul de "pagina lunii februarie". În cele din urmă decisive s-au dovedit, ca- ntotdeauna în ceea ce mă privește, detaliile: personajul din pagina despre care am ales să scriu poartă, la începutul povestirii, o haină din blană tunsă de enot și nu se poate despărți de o carte de culoare verde praz, legată în ...

Pentru cititorii de viță-veche

Adriana Titieni Irimescu

Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, Litera, 2022

Cele 47 de povestiri ale Doinei Ruști pornesc de la documente de epocă și sfârșesc în ficțiune. Pasiuni stranii, atașamente complexe, oameni și fanteziile lor. Scrise în stiluri variate, fiecare povestire este o bijuterie, mai ales în ceea ce privește compoziția. De la reconstituirea unei crime, la proza de analiză psihologică, sau la epicul fabulos (care a ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

Pe Catrinel poți s-o vezi adeseori prin Facultatea de Litere, mai ales prin zona bibliotecii. Are un fotoliu special, pe unul dintre coridoarele care duc la Matematică, un fel de cuib, în formă de lingură. Dacă nu-i acolo, înseamnă c-a plecat la plimbare. Mă refer la fotoliu, care se teleportează oriunde, încât sunt zile în care poți să vezi pe deasupra Bucureștiului un fel de ghiulea galbenă, care e de fapt fotoliul lui Catrinel. Uneori, din el zboară pagini, în special din romane. Odată s-au a ...

Cătălin Ghiță

Nu știu, sincer, care ar fi cea mai bună poveste pe care o cunosc (aleg să interpretez substantivul în contururile generoase ale unui "scenariu ficțional", nu ale unei narațiuni strict fabuloase). În mare măsură, aceasta se datorează faptului că farmecul unei povești depinde de ceea ce germanii numesc Stimmung, adică de dispoziția afectivă în care cititorul se găsește la un moment dat. Există, astfel, povești atrăgătoare pentru îndrăgostiți, cum sunt idilele lui Richardson sau ...

Două circumstanțe m-au îmboldit să scriu astăzi despre câteva dintre cele mai încântătoare vrăjitoare din literatura română de ieri și de azi: un seminar cu studenții de anul întâi, consacrat acestei categorii de personaje enigmatice (discuția a pornit de la Baba Cloanța a lui Vasile Alecsandri, dar am trecut repede granița epocii romantice, spre Calul dracului și mai departe, spre Isarlâkul Domnișoarei Hus), și întâlnirea cu volumul lui Vintilă Ivănceanu, *Nemaipomenitele pățanii ale lui ...

Încerc, de mai bine de o săptămână, să scriu un eseu despre manuscrise găsite/ dispărute, despre falsuri, farse și alte asemenea "travestiuri" literare, menite să-l inducă în eroare pe prea-cinstitul cititor. De aceea m-am apucat să răsfoiesc, din nou, zilele trecute, romanul Chatterton al lui Peter Ackroyd. Ediția mea datează din 2007, a apărut la Editura Univers, în traducerea Magdei Vișan (colecția de proză Cotidianul, vă mai amintiți poate, cărțile acelea cu coperți viu colorate și prețu ...

Dicționarul khazar, romanul-lexic în 100.000 de cuvinte al lui Milorad Pavić este plin de bizarerii de tot soiul. De la dedicația-epitaf ("Aici zace cititorul/ Care nu va deschide niciodată/ Această carte. Aici e mort pe vecie"), până la celelalte elemente paratextuale, unul mai sofisticat ca altul, din bogatul arsenal pus în joc de ingeniosul autor. Un prim capitol se intitulează Observații preliminare la ediția a doua reconstituită și completată și cuprinde patru secțiuni distincte: *Istor ...

În Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația, Martin Puchner relatează, chiar în primele pagini, aventura spațială a celor trei astronauți de pe Apollo 8, petrecută în luna decembrie a anului 1968. Frank Frederick Borman, James Arthur Lovell Jr. și William Alison Anders aveau de îndeplinit o misiune relativ simplă, cel puțin în aparență: să observe Luna, să identifice un loc de aselenizare corespunzător pentru o misiune spațială viitoare și să aducă imagini filmate ...

Cristina BOGDAN

Înotând cu Kemal, într-o mare de cerneală

O să încep prin a spune un lucru, care o să mă facă antipatică în ochii celor mai mulți dintre cititorii acestor rânduri: nu-mi place vara la mare. Probabil pentru că port încă în amintirea epidermei arsurile alinate cu iaurt rece și neplăcerea de a străbate o plajă unde cearșafurile sunt atât de apropiate, încât ai sentimentul că ți-au intrat străini în casă și te privesc insistent. Născută în miezul iernii, îndur greu canicula, perioa ...

Cartea de la Metopolis, singurul volum publicat de Ștefan Bănulescu dintr-o proiectată tetralogie (care urma să mai cuprindă volumele Cartea Dicomesiei, Sfârșit la Metopolis și Epilog în orașul Mavrocordat), dovedește o învederată înclinație către sondarea spațiului liminar, a acelui no man’s land aflat la intersecția unor zone dificil de cartografiat. Sedimentate de-a lungul vremurilor sau falsificate prin intervenția vreunui abil născocitor de povești, biografiile individuale, la ...

De câte ori nu am auzit din partea părinților, profesorilor sau prietenilor: "Trebuie neapărat să citești cartea asta!"? Sau cazul opus: "Cartea asta nu e (încă) pentru tine. Mai așteaptă."? Sau sfatul care sună cam așa: "Citește orice. Orice lectură te poate influența în bine într-un fel sau altul.".

Totuși, în absența unor sfaturi potrivite sau a unor liste bibliografice racordate la nevoile sale, orice tânăr cititor în formare riscă să își piardă repede interesul în fața unor cărți mult prea ...

Eu cred că pentru o vacanță reușită este foarte important să ajungi pe o insulă aproape pustie (cu nisip negru, în niciun caz cu nisip de aur). Poate să fie o insulă suspendată sau scufundată, n-are importanță. Locuitorii (puțini, de preferință sub zece la număr), pot fi grădinari sub formă de cărți de joc sau iepuri cu mănuși din piele de căprioară sau furnici vinete. Este foarte important ca apa să fie sărată și de culoare turcoaz. Și cel mai important: să vă asigurați că nu există semnal pent ...

Dacă ar fi să aleg un singur lucru care mă face să mă gândesc zâmbind la Woody Allen (deși lista ar putea fi lungă), acela ar fi legat de felul în care privește el tandru-ironic moartea. Ca thanatolog, am citit sute de păreri despre sfârșit, cu unele am fost de acord, de altele m-am distanțat, câteva mi-au stăruit obsesiv în memorie, pe altele le-am uitat de mult. Aș fi vrut să formulez eu ceea ce a spus el atât de inspirat: *Nu mi-e frică să mor, doar că nu vreau să fiu acolo când o să se întâm ...

Când vine vorba de anul 2012 mă năpădesc, înainte de orice, amintirile meteorologice. A fost o iarnă grozavă cea din lunile ianuarie și februarie ale acelui an de poveste, cu zăpezi cât gardul și cu geruri strașnice, cum nu aveam să mai vedem multă vreme de atunci încolo. Îmi amintesc perfect că urma să plec pentru câteva luni la un stagiu în Franța chiar pe 1 februarie. Aveam rezervare la un zbor hipermatinal și multe emoții, zburam cu Lufthansa, și a fost nevoie ca avionul să fie degivrat timp ...

Ludice, nostalgice, pline de tâlc, emoționante sau amuzante, prozele din Trotineta lui Edi, cel mai recent volum al lui Bedros Horasangian, alcătuiesc un puzzle ce poate fi (re)asamblat/descifrat în multe feluri. Un cititor pasionat de portrete memorabile va descoperi în paginile acestei cărți o colecție greu de uitat. Iată-l pe Artin, prietenul din copilărie, "slab, uscat, cu nasul mare și mâini parcă prea lungi, ochi pătrunzători și privirea veșnic supărată" ( O poveste din Odessa ); pe ...

Mircea Ciobanu se număra încă, pe la începutul anilor ’90, printre scriitorii români bine cotați, grație stilului său greu de confundat, ușurinței cu care pendula între felurite genuri și, deopotrivă, eleganței cu care se mișca prin lumea literelor autohtone. Dispărut în 1996, la o vârstă la care ar mai fi avut cu siguranță multe de spus, prozatorul este astăzi arareori discutat în articole sau în studii de specialitate. Un volum substanțial – la origine teză de doctorat – i-a consacrat acum apr ...

Cu mai bine de un deceniu în urmă, prin toamna lui 2005, când tocmai mă întorsesem din Italia, după un stagiu mai lung, de aproape doi ani, blocurile din cartierul Drumul Taberei mi se păreau mai cenușii decât oricând, iar viața în general își pierduse farmecul și îmi părea lipsită de culoare. Făceam ce puteam ca să nu-mi pierd definitiv busola, ascultam muzică, plănuiam călătorii și mai ales citeam, ca să mai uit, vorba poetului, "de urât și de-ntristare". Partea bună din toată povestea a ...

Una dintre trăsăturile distinctive ale prozei lui Paul Georgescu este, pe lângă caragialismul remarcat de mai toți comentatorii și asumat explicit de autor, tendința de a contracara, prin orice mijloace, dintre cele ale scriiturii, desigur (una rafinată, plină de pliuri, de aluzii și de artificii livrești), amenințarea unui difuz și paralizant rău istoric. Acestui scop îi e subordonată, în fond, etalarea sofisticatelor asamblaje de culori și forme, splendoarea descrierilor de o luxurianță barocă ...

Cred că nu mi-am dorit niciodată atât de mult să se încheie un an. Știu că nu sunt singura și nici nu îmi fac iluzii că 2021 va fi cu mult mai bun, că ne va scăpa peste noapte de toate relele sau că va aduce libertăți mai mari decât cele îngăduite în prezent de "noua normalitate". Pur și simplu nu mai am răbdare. S-ar zice că, în ceea ce mă privește, nu am învățat nimic din anul ce se încheie. 

Îmi fac, la ceas de bilanț, autocritica, pentru că am ascultat zilele trecute, la un post de televizi ...

      părinților mei

 elegie pentru rudolf întâiul

e frumos, e TARE frumos

PE-această INSULĂ

sunt pisici, iepuri de câmp uriași și-o grădină

îmi place să vă trimit mesaje de-aici

le scriu frumos pe cartonașe

COLORATE

le-ascund în sticlele parfumurilor pe care le-am iubit

erau parfumuri fel de fel, n-o să le-nșir numele, n-are rost,

ți se perindă câteodată prin minte zeci de nume, le-atingi cu nările așa, într-o do ...

S-a vorbit mult, în exegeza de specialitate, despre disoluția eului în poezia lui Georg Trakl, despre proiecțiile unei hipersensibilități traumatice, transpuse în imagini contorsionate, menite să adâncească, să clarifice sau să obiectiveze conținuturi lăuntrice singulare. Afirmația are, desigur, temeiul ei și a fost reluată cu consecvență, mai ales în studiile preocupate să înmulțească dovezile în sprijinul apartenenței poetului la expresionism. Nu intenționez să intru în detalii cu privire l ...

Bogdan VLĂDUȚĂ (n. 1971) a studiat pictura la clasa profesorului Ștefan Câlția  la Universitatea Națională de Artă din București. I-a avut ca maeștri de pictură pe artiștii Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu. Între 1996 și 2009 a fost lector la catedra de pictură a aceleiași universități. Bursier Vasile Pârvan la Accademia di Romania din Roma în perioada 2002-2004, interval despre care ne oferă, în mai toate lucrările sale, o intensă și revelatoare mărturie. În 2 ...

"Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare", citesc într-o recenzie consacrată unuia dintre romanele lui Andrei Kurkov, apărută în Occident. Într-adevăr, frumusețea cărților sale cred că vine, înainte de orice, din sentimentul că, în mod aparent inexplicabil, ceva străin și invizibil se ascunde în spatele lucrurilor cunoscute. Paradoxal (și totodată amuzant) mi se pare faptul că explicațiile posibile nu țin întotdeauna de intruziunea unor fo ...

Nu de puține ori, în cărțile lui Alberto Manguel, metafora paradisului-bibliotecă dobândește conotații elegiace. Această tendință este mai mult decât evidentă în unul dintre cele mai recente volume ale sale, tradus anul trecut și în românește, la Editura Nemira. E vorba de Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni. Cu inegalabilu-i farmec, scriitorul povestește cum s-a despărțit de biblioteca sa ce conținea peste 35.000 de volume (puține dintre ele, e drept, dintre cele ce ar fi ...

Într-o concisă și foarte elegantă ediție în limba engleză a scrierilor lui Walter Benjamin despre fotografie (On Photography. Edited and translated by Esther Leslie, Reaktion Books, 2015), am dat peste un articol, din 1928, al lui Benjamin, intitulat Lucruri neștiute despre flori (“New Things about Flowers", în traducere englezească). Este vorba, în fapt, despre o recenzie la catalogul lui Karl Blossfeldt, Urformen der Kunst. Photographische Pflanzenbilder, apărut în același an, în urma un ...

Terry Eagleton afirma undeva că, printre fenomenele contradictorii ale lumii moderne, naționalismul și umorul ocupă poziții privilegiate. Cel din urmă mai cu seamă în măsura în care se dovedește capabil să cenzureze, să demaște și să dizolve conflicte de tot felul (inclusiv pe acelea generate de primul), printr-o expresie de veselie dezarmantă.

Mi-am amintit de această observație a lui Eagleton citind, zilele trecute, Scurta istorie ironică a literaturii române de Cătălin Ghiță. Având o miză ...

M-am hotărât să cumpăr cartea lui Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov pe la începutul acestei veri, într-un moment când eram preocupată de grădini, plante, parcuri, de vegetație în general (nu știu cât mi se întâmpla asta ca efect secundar al lockdown-ului, și cât din pricină că intenționam să scriu un eseu despre miraculos și fantastic în proza contemporană, pornind de la recurența elementelor vegetale cu virtuți vrăjitorești). Cert este că − deși în romanul lui Andrei Kurkov toate aceste ...

În romanul lui Milorad Pavić, Ultima iubire la Țarigrad, o iscusită ghicitoare care putea citi în lacrimile oamenilor visele lor și se pricepea să tragă cu ochiul "în bucata de timp a altora", se trezește peste noapte fără casă, într-o grădină minunată plină de trandafiri albi și roșii, de chiparoase și de floarea soarelui, de liliac și palmieri, de tot felul de cununi și bolți de frunze și ierburi. Lucrul cel mai uimitor este că în această grădină vrăjită cărțile ei de ghicit învață să vorbea ...

Georges Perec scria undeva că spațiul pare să fie mai prietenos sau mai inofensiv decât timpul: întâlnim pretutindeni indivizi care poartă ceasuri, însă foarte rar semeni de-ai noștri dotați cu busole. Mi-am amintit această observație – pe cât de justă, pe atât de amuzantă – a lui Perec, pe când citeam Busola, romanul dinstins cu premiul Goncourt al lui Mathias Énard și tradus în limba română, cu exemplar profesionalism, de Cristian Fulaș cu ceva timp în urmă.

Prima și cea mai la îndemână con ...

Romanul Furtul. O poveste de iubire, reeditat anul trecut în seria de autor Peter Carey a Editurii Art este, fără doar și poate, o carte plină de culoare. Când spun asta nu am în vedere neapărat atmosfera, limbajul sau darul de povestitor al autorului, virtuți incontenstabile ale stilului lui Carey, deseori remarcate de comentatori, dar care aici nu sunt parcă la fel de evidente ca în alte romane ale sale mai minuțios elaborate - mă gândesc la Oscar și Lucinda sau la *Parrot și Olivier în Am ...

Există în primele pagini ale Solstițiului tulburat, romanul din 1982 al lui Paul Georgescu, o secvență care-mi stăruie în minte. Într-un compartiment vișiniu din trenul cu care Daniel Nistor călătorește din Capitală spre Platoneștiul natal, zărește o tânără "luminos de blondă", desculță de un pantof, cu piciorul elegant arcuit pe canapeau de vis-à-vis, trăgându-și atentă ciorapul sticlos de mătase. "Incomodată de prea lunga rochie, ridicată nițel", ține să precizeze naratorul. Apoi ne descri ...

În romanele lui Paul Georgescu se mănâncă și se discută enorm. Se sporovăiește mai cu seamă în jurul meselor încărcate cu bucate, în ajunul Crăciunului sau de Revelion, la conac sau la cafiné, la cofetăria Elegant sau la cârciuma cu nume delicios, Chifteaua ideală. Felurile de mâncare se perindă înaintea convivilor după un tipic anume, un întreg ceremonial precede degustarea bucatelor sau sorbirea cafelelor negre, totul pus în scenă cu voluptate și cu mult dichis oriental. Atmosfera, culor ...

Despre scriitorul Paul Georgescu se vorbește foarte puțin în ultima vreme. Nici una dintre cărțile sale nu a fost reeditată, după știința mea, în perioada postdecembristă, iar numele autorului este menționat destul de rar în articole sau în studii critice. Ce-i drept, e pomenit din când și când în paginile memorialistice ale unor confrați scriitori (Ștefan Agopian, Ion Simuț), în schimbul epistolar dintre Matei Călinescu și Ion Vianu (Amintiri în dialog) sau, mai recent, într-o remarcabilă su ...

În Cartea fericirii, cunoscutul roman al Ninei Berberova, unul dintre personaje, muzicianul sinucigaș Sam Adler, prietenul din copilărie al Verei, afirmă la un moment dat că, în absența lucrurilor, a obiectelor dragi pe care nu le poți lua cu tine în lumea de dincolo, paradisul s-ar transforma în reversul său: "Ce trist ar fi acolo! Doamne, ce tristețe!", exclamă Sam.

Un asemenea punct de vedere stimulează, prin ricoșeu, reflecția asupra funcțiilor și semnificațiilor obiectelor în literatură ...

În capitolul al VI-lea din Suflete moarte, Cicikov ajunge la conacul lui Pliușkin unde este surprins de la bun început de aspectul părăginit al clădirii principale, un fel de castel ciudat, nefiresc de lung, arătând "ca un invalid bătrân și ramolit".

Incongruent și dărăpănat, acoperișul amintește de coliba Babei Yaga din basmele slave, cu cele două turnulețe ale sale, "amândouă șubrede, lipsite de vopseaua ce le înfrumusețase cândva", în vreme ce zidurile clădirii lasă să iasă la iveală, din ...

V-ați întrebat vreodată cum se poate lecui cineva de frică? Mai ales de frica de dragoste? Eu mărturisesc că nu obosesc să-mi pun această întrebare, așa că m-am bucurat când am găsit un foarte neobișnuit remediu în Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit, cartea lui Milorad Pavić pe care am recitit-o zilele trecute.

În cea de-a cincea povestire, Fecioară și Gemeni, se pomenește despre o casă din Estramadura în fața căreia ar exista, bifurcate, două scări de piatră, fiecare cu câte opt tr ...

Mi-a căzut în mână  în această vacanță de iarnă un roman cumpărat mai demult și pe care –nu știu de ce  – tot amânasem să îl citesc până acum. Este vorba de Parrot și Olivier în America de Peter Carey, care confirmă faima autorului său, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Australia, laureat în două rânduri al prestigiosului Booker Prize.  Iată "fișele biografice" ale celor doi eroi din titlu: 

Născut în 1805 într-o familie de aristocrați căzuți în disgrație în vremea im ...