Într-o concisă și foarte elegantă ediție în limba engleză a scrierilor lui Walter Benjamin despre fotografie (On Photography. Edited and translated by Esther Leslie, Reaktion Books, 2015), am dat peste un articol, din 1928, al lui Benjamin, intitulat Lucruri neștiute despre flori (“New Things about Flowers", în traducere englezească). Este vorba, în fapt, despre o recenzie la catalogul lui Karl Blossfeldt, Urformen der Kunst. Photographische Pflanzenbilder, apărut în același an, în urma unei expoziții organizate la Berlin de Karl Nierendorf, critic de artă și galerist faimos în epocă. Volumul, tipărit în condiții grafice de excepție, amintea, pe de o parte, de mai vechile atlase de botanică, dar în același timp nu trecea cu vederea ultimele descoperiri tehnologice în materie de realizare grafică.

Blossfeldt fotografiase florile în prim-plan, pe un fundal sobru, auster chiar, insistând asupra amănuntelor aparent lipsite de relevanță, mărind apoi imaginea unui detaliu de câteva zeci de ori, până la granița hipervizibilului . Sintagma "formă primară" (Urform) trimite cu gândul la Goethe și la observațiile sale despre metamorfozele plantelor, una dintre principalele mize ale experimentului fotografic fiind, pe lângă insolitarea percepției, surprinderea caracterului "transformabil" al obiectului și al actului privirii ca atare. Pe scurt – după cum intuiește Walter Benjamin – prin obiectivul camerei lui Blossfeldt, natura ni se propune în dublă ipostază – de construcție și de revelație. Lumi posibile se deschid în felul acesta în fața privitorului, nu prin subminarea ordinii date, ci prin descoperirea miracolului ce se ascunde în formele trecătoare, umile, aparent banale, ale lumii create. Ceea ce este primordial în perisabil se revelează pe de-a-ntregul abia atunci când învățăm cum să privim. "Și când te gândești că pictori inovatori ca Paul Klee sau – chiar în mai mare măsură – Kandinsky au consumat multă energie ca să ne descopere acele lumi pe care microscopul ni le revelează prompt și fără drept de apel, realizezi că, în aceste plante supradimensionate ne întâmpină, în fapt, forme vegetale «de stil»", notează cu conținută ironie autorul recenziei.      

Pe de altă parte, e limpede că experimentul lui Blossfeldt îl cucerește pe Benjamin și prin aceea că subminează, implicit, rațiunea de a fi a fotografiei comerciale, destinată să furnizeze imagini "lizibile" ale lumii amenințate de "reproducerea mecanică", o lume bazată pe raporturi disfuncționale între natură, tehnologie și societate. Nu să valideze o asemenea realitate urmăresc, în mod cert, plantele fotografiate de Karl Blossfeldt. Dimpotrivă, la fel ca globurile de cristal atât de dragi lui Walter Benjamin, ele ne dezvăluie cealaltă față a lumii date, când știi cum să o privești.