
Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.
Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Se pare că cea mai frumoasă parte din posibilitățile condiției umane este capacitatea de a alege. Încotro să mergi, ce să mănânci și cu ce să te îmbraci. Unde să locuiești și la ce cafenea să iei prânzul. Cu cine să vorbești și pe lângă cine să treci grăbit, prefăcându-te ocupat. Însă noi nu am ales acest război. Într-o dimineață, el pur și simplu ni s-a întâmplat, ne-a căzut în cap, zdrobind cele mai bine conturate planuri și cele mai puternice vise.
Ne-a obligat să fugim de acasă, să ne mulțumim cu gustări luate pe drum, să purtăm haine primite din centrele caritabile de sprijin pentru oamenii aflați în nevoie. Ne-a constrâns să ne înghesuim în cămine aglomerate și să așteptăm ajutoarele sociale, să ne hrănim din rațiile primite și să ne bucurăm atunci când ne puteam permite o felie de pizza de un euro.
Războiul ne-a învățat să tăcem atât de zgomotos, încât să putem striga aproape în șoaptă; să îi urâm pe unii dintre vecinii noștri și să îi iubim pe alții — pe cei care ne-au deschis ușa și care s-au deschis ei înșiși în fața noastră. Nu am ales să venim la ei, dar am venit — nu în vizită pentru câteva ore, ci constrânși de împrejurări, pentru o perioadă nedeterminată a existenței noastre.
Și totuși, cea mai fericită dintre opțiuni rămâne aceea de a putea alege. Așa că atunci când ea îmi propune să aleg una dintre camere, mă simt puțin stânjenită. Descuie cu cheile un apartament uriaș și îmi permite să mă stabilesc în orice colț al acestei lumi, iar eu mă imaginez deodată asemenea Evei biblice, pe care Dumnezeu, după ce a creat-o aproape din nimic, a lăsat-o să pășească în grădină.
Ei bine, alege una dintre camere și numește-o a ta — într-un oraș în care nu ai nimic al tău! Nu este nimic și, probabil nu vei avea vreodată ceva. Aceasta este o consolare de moment: să ai posibilitatea de a-ți alege propriul colț de singurătate...
din volumul “Frontiere risipite"(VSL, 2025)
traducere din limba ucraineană de Denisa Cozaciuc
Cozaciuc Denisa (n. 2001) a studiat limbile ucraineană și franceză la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai. A publicat articole științifice în reviste și publicații literar-culturale în limbile franceză și ucraineană, abordând teme de literatură comparată, cultură și educație. În paralel, activează ca traducător de limba ucraineană în cadrul diferitelor proiecte și evenimente social-culturale, contribuind la facilitarea dialogului intercultural și la sprijinirea comunităților implicate.
Roksolana Zharkova (n. 1989, Lviv) este scriitoare, eseistă, critic literar și cercetătoare a scrisului feminin. Finalistă și laureată a numeroase concursuri literare și artistice din Ucraina și internaționale, autoare a mai multor premii literare, ea a participat la proiecte creative și de cercetare în Polonia, Slovacia, Croația, Letonia și Suedia. În creația sa, Zharkova explorează experiențele traumatice ale femeilor, impactul războiului, migrației și statutului de refugiat, precum și problematica granițelor – atât cele fizice, cât și cele simbolice, interioare, fragmentate. Este autoarea a două monografii literare, patru volume de poezie, două romane scurte – “Zero Point Zero" (2021) și “Scissors, Paper" (2024) – și a două culegeri de proză scurtă: “Run, Eurydice!" (2023) și “Scattered Borders" (2025).