Cartea Doinei Ruști "Platanos" (din categoria young adult), pornește de la ideea enunțată de unul dintre personaje: "orice ființă are capacitatea de a se adapta".  Atunci când lumea adulților este umbrită de nevoi, lupte, griji, inechitate socială, întrebarea "Cum ai vrea să fie lumea ta?" adresată unui adolescent cu aspirații stârnește speranțe. Există o lume perfectă? O lume în care ființele să trăiască simplu, fără teama de ratare, fără sentimentul rușinii, fără amintiri dureroase sau conflicte; un univers compensatoriu, în care tânărul să poată evada când frustrările devin copleșitoare? Pentru Iulian, răspunsul este lumea vegetală. Plantele par organisme ideale: pasive, dar adaptabile, interconectate, benefice, parte vitală a echilibrului natural. Nu necesită multă îngrijire, trăind din fotosinteză; sunt robuste, se usucă, încremenesc, dar nu se frâng.

Dintr-un gând se naște o dorință, apoi ...

Cartea prezintă o lume afectată brusc de o boală, vegetalita. Oamenilor le cresc cili, vinișoare, rădăcini, frunze sau câte o floare la sprânceană, pielea devine de scoarță, picioarele – cioturi; sângele se transformă în sevă. La început cei contaminați sunt izolați de restul societății, fiind percepuți ca "ființe defecte". Sunt numiți mutanți, corcituri sau – științific –  hibrizi. Platanos, Sisinel, Vio, Năsosu, Iris, Nasture, Nalba sunt duși la așa-zisul centru de tratament unde devenirea vegetală se instalează treptat sau destul de brusc, în funcție de abilitatea fiecăruia de adaptare sau de terapia urmată. Unii nici nu par afectați, alții nu se mai știe dacă au fost, într-adevăr, oameni. Decorporalizarea întâmpină rezistență, ieșirea din regnul uman nu se face ușor. Sisinel se află în centru de vreo doi ani, timp în care se metamorfozează lent. Unii dintre locatari au prins rădăcini, alții și-au pierdut dinții, mulți au probleme cu memoria: "Uitarea nu era cea mai mare problemă a noastră, ci transformarea".

Hibrizilor li se schimbă și numele, potrivit transformărilor. Onomastica vegetală sugerează calități morale și atitudini umane, căci și în lumea botanică găsim patimi, pasiuni, drame. Platanos e impunător, arătos, cu atitudine de lider. Orfana Iris e sensibilă, mereu cu ochii înroșiți de plâns. Vio e optimistă și energică, lăsând în urma ei petale albastre. Nalba are remușcări fiindcă e otrăvitoare. Nasture e tăcut și pașnic. Năsosu pare mereu îmbufnat, contrariat și defensiv. Agresivul Țeposu ne duce cu gândul la Jack Merridew din romanul lui W. Golding.

Când poveștile despre vânătorii de vegetali stârnesc panică în grupul din curtea chioșcului, iar zgomotele de dincolo de gard le întețesc curiozitatea, hibrizii își descoperă mobilitatea.

Odată ce întregul oraș e afectat de hibridizare, Sisinel își caută locul în această lume. Nalba, Salcia și alți vegetali idealiști par încântați de noua ordine. Orașul seamănă acum cu grădina lirică a Anei Blandiana, în care "face oricine ce vrea".

Cântecele intonate în pâlcuri, discursurile ținute pe scenele din piață îl mișcă pe Sisinel, dar el constată că noua ordine nu cuprinde și adulți. Lumea vegetală, care ar fi trebuit să fie un paradis al tuturor libertăților, este, de fapt, o reflexie a lumii oamenilor, în care doar cei tineri supraviețuiesc adaptării.

Rătăcirea lui Sisinel pe străzi, în căutarea adevărului din Caietul vărgat simbolizează rătăcirea făpturii dezrădăcinate. El caută un sens, se dorește util, rătăcește fără direcție, se simte singur fără mama sa și fără prieteni. Într-un act de asumare a eșecului lumii din care face parte fără voia lui, se întreabă: "Ce puteam să fac într-o lume plină de vegetali?". Neofitul  nu se simte împlinit. A fi inserat într-o ordine presupune responsabilitate față de ea.

Lumea devine o imensă transcendere într-un spațiu al declinului: "Deja există crime, nelegiuiri, răutăți". Dezbaterile la tribune (la care nu au acces decât unii) vizând legile împotriva anomaliilor, întrunirile exclusiviste (de exemplu, o voce anunță la radio locația întâlnirii "vegetalilor galbeni"), lozincile strigate - "Vegetalii, forța zilei de mâine" sau "Nu lăsați copacii să vă umbrească!" -  sunt semne ale societății distopice spre care se îndreaptă. Violențele se țin lanț (ghimpoșii dau foc prunilor), școala se desființează, haosul domnește în oraș. În acest marasm, salvarea devine imprevizibilă.

Cel care înțelege că metamorfoza e echivalentă cu alienarea și cu pierderea celor dragi e Sisinel (personaj timid, pașnic, dar capabil de energii nebănuite) și nu impunătorul Platanos, cel care părea că se află la un nivel gnoseologic superior, dar care se dovedește doar o ființă nesinceră, preocupată a-și construi imaginea într-o lume care-i este pe măsură.

"Suntem bieți prizonieri într-un corp vegetal!" încheie Sisinel ultima sa întâlnire cu Platanos. Devenirea lui nu a fost doar fizică, ci și cognitivă, inițiatică.