nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Cantemir cel Actual

Cu toate că integrarea europeană presupune și o integrare culturală, cu valori pertinente, care transcend spațiul autohton, există totuși o încrâncenare în a rămâne în zona unor elemente de multe ori încărcate de formule propagandistice și ideologice, cu rezultat neconstructiv pentru imaginea noastră ca întreg. Sunt tratate insuficient personalități marcante ale istoriei și culturii autohtone precum Dimitrie Cantemir, Ioan Honterus, Ioan Căianu, Ioan Vodă cel Viteaz, Anton Pann și mulți alții, care pot constitui repere reale în actualul context de derivă culturală și morală.

Anul acesta a fost dedicat principelui Dimitrie Cantemir de către guvernul României, iar de către BOR, psalților și imnografilor. Cele două direcții converg în personalitatea principelui moldav, care și-a demonstrat valoarea culturală nu doar ca istoric, politician sau scriitor, ci și ca muzician. Cu toate că în celelalte domenii pe care le-a abordat în scrierile sale, cercetătorii români găsesc noi subiecte de aprofundat, totuși, în privința muzicii, există și astăzi o reticență, izvorâtă din necunoaștere, asociindu-i-se compozițiile cu o imaginară cultură decadentă.

Constantinopolul vremii sale echivala cu alte capitale imperiale prin fluxul de informații și oportunitățile oferite, fiind capitala culturală a Orientului Mijlociu și a Balcanilor.

Dimitrie Cantemir a fost educat la Iași și la Constantinopol, iar intelectualitatea sa este integrată iluminismului european. Rezultă că nivelul educației oferite în acest oraș imperial nu era mai sărac decât ce era în vestul european. Acest aspect este demonstrat oarecum și de prieteniile pe care le-a cultivat în capitala otomană.

Istoria fiecărui popor este așa cum a fost, cu bune și rele, și trebuie asumată în totalitate. Nerecunoașterea aspectelor pozitive sau negative duce la mitomanie și mitizare cu accente propagandistice și demagogice. Soluția constă în abordarea oricărui subiect cât mai obiectiv posibil, argumentând doar pe baza documentelor și a informațiilor ce reies din conținutul acestora.

Se pune întrebarea dacă opera muzicală cantemiriană are valoare pentru cultura muzicală românească și europeană sau prezintă interes doar pentru un context istoric pe care noi românii îl repudiem rușinați ca și cum ar fi o greșeală, o aventură de care nu am vrea să ne amintim a doua zi?

La întrebarea de mai sus, răspunsul este Da! Dimitrie Cantemir este mai actual ca până acum, atât prin opera sa literară, cât și prin, mai ales, cea muzicală, creațiile sale în acest domeniu constituind puntea de dialog intercultural cea mai potrivită și cartea de vizită pe care o căutăm cu disperare în legitimarea noastră ca europeni.

Cantemir s-a manifestat în muzică nu doar ca interpret, ci și ca teoretician și compozitor. A realizat primul tratat de teorie modernă a muzicii orientale, a creat un sistem propriu de notație muzicală și a alcătuit cea mai bogată colecție de melodii instrumentale (354) din perioada sa. Interesant este faptul că el a folosit limbajul sonor oriental, scriind propria muzică și nu neapărat una cu caracter etnic (cum avea să se întâmple în secolul al XIX-lea prin școlile naționale). Și mai interesant este că muzica sa, eminamente cultă, permite abordări moderne de la jazz la pop, cu condiția ca muzicienii să fie dispuși să-i cunoască opera. Mozart a folosit, pare-se, în Răpirea din Serai, în Aria Dervișilor, un fragment atribuit prin sursele documentare principelui moldav. În zilele noastre, catalanul Jordi Savall face furori prin toate statele europene cu un repertoriu axat pe conținutul muzical al colecției cantemiriene amintite anterior.

Din motivul necunoașterii sau al abordării superficiale, în anul comemorativ, Dimitrie Cantemir pare un subiect inabordabil pentru majoritatea instituțiilor noastre mereu nepregătite psihic, fie că vorbim de cultură, fie că vorbim de condițiile meteo. Greu de încadrat în standardele propagandistice de orice fel, el este un subiect peste care toată lumea ar trece în viteză dacă nu ar mai exista și încrâncenați în recuperarea unor subiecte culturale non-mainstream. Aproape de finalul primei jumătăți a acestui an festiv, încă nu există un proiect asumat la nivelul instituțiilor guvernamentale, care continuă să penduleze între tăieri de panglici și defilări televizate menite să aducă voturi sau like-uri. Din fericire, există câteva instituții, nu multe, precum și Mecena din zona privată, care fac efort comun să aducă un aport real cultural prin susținerea unor proiecte pertinente și cu impact pozitiv asupra imaginii noastre în contextul european și internațional. Doar că, la finalul acestui an, pe hârtie vom putea vedea proiecte minunate, consumatoare de finanțe, din partea multor instituții, pe care nimeni însă nu va avea cinstea să le și vadă.

Dimitrie Cantemir poate fi "calul troian" al culturii noastre cu ajutorul căruia am putea în acest an să deschidem oportunități la nivel european și internațional pentru lumea artistică și culturală aparținătoare acestor meleaguri.

Dimitrie Cantemir nu a scris "manele", nu a scris o muzică populistă, dar a compus o muzică de mare finețe, ce stă la loc de cinste în repertoriul oricărui ansamblu profesionist. Sursă de inspirație pentru Mozart, element concertistic central pentru Jordi Savall, Cantemir așteaptă cuminte să fie fructificat de muzicienii contemporani (în special autohtoni), indiferent de genul abordat, cu condiția ca rezultatul să fie unul inspirat.

Constantin RĂILEANU

Constantin Răileanu este doctor în muzică al Universității Naționale de Muzică din București, doctorand al Universității Aristotel din Tesalonic, dublu licențiat al Universității Naționale de Muzică din București, licențiat al Universității București, Facultatea de Teologie Ortodoxă, specializat în Muzică Bizantină, Muzică Orientală, Limbaje Modale, Istoria și Filosofia Religiilor, fondator și coordonator al Ansamblului Cameral de Muzică Veche Anton Pann.

în același număr