Primul an de facultate, prima sesiune. Obișnuit, ca în liceu, să învăț susținut câteva ore bune înainte de un examen credeam că metoda aceasta de "a îngrășa porcul în ajun" avea să funcționeze și atunci.

După o serie de câteva nopți nedormite pentru alte examene, mă pregăteam pentru Estetică. Profesorul nostru, deși avea simțul umorului, era un personaj intimidant.

Examenul urma să aibă loc a doua zi, de la 8 dimineața, în amfiteatrul Shakespeare, era un curs fundamental, de trunchi comun, așa că aveau să fie acolo toți colegii de an, de la toate specializările, nu doar cei de la specializarea mea.

Îmi propusesem să fiu cât mai eficient, dar să mă și odihnesc. Am calculat că dacă adorm pe la 2 și mă trezesc la 6, patru ore de somn ar trebui să îmi fie suficiente și să profit de restul pentru conspectarea cursurilor. Zis și făcut, doar că nu m-am trezit la 6, ci după 7:30. Într-un gest reflex am oprit alarma și m-am culcat la loc.

Nedorind să ratez examenul, am tras repede un pulovăr pe mine, am luat foi și pix, mi-am pus bocancii, am luat geaca și am fugit în stația de autobuz. Afară erau minus 10 grade, dar de-abia în stație mi-am dat seama că eram în short. În panica aceea, uitasem să iau blugii pe mine și plecasem în pantalonii scurți în care dormisem. Să mă întorc ar fi însemnat să pierd examenul, așa că, trecând peste rușine, am urcat în autobuz.

Am ajuns în ușa amfiteatrului la 8 și 10 minute. Subiectele fuseseră distribuite, examenul începuse. Mi-am făcut curaj și am intrat, scuzându-mă și cerând permisiunea de a participa, nu înainte de a-mi da jos geaca și de a mi-o lega la brâu, încercând să îmi maschez astfel goliciunea picioarelor. În zadar.

Profesorul m-a privit preț de câteva secunde perplex, neștiind ce să înțeleagă. Apoi, mi-a făcut, grațios, semn cu mâna să intru. Fericit, am intrat și am vrut să merg în spatele amfiteatrului, să mă ascund undeva într-un colț, dar am fost oprit de vocea lui serioasă: "Nu, nu, vă rog frumos, șezlongurile sunt aici, în primul rând!"