Revistă print și online

Invidie, resentiment, sociopatie

În general, practica de notare a cărților cu steluțe și recenzarea la grămadă pe modelul hotelurilor sau restaurantelor mi se pare cel puțin bizară și nu o urmăresc niciodată. Am intrat de curiozitate la un moment dat pe un astfel de site – celebru, de altfel – și ce am putut citi în comentariile de acolo nu era cu nimic diferit de nivelul comentariilor pe care le găsești la diverse articole din ziare sau în postările de pe rețelele de socializare. Respect prea mult o carte și autorul său – care chiar și mediocru să fie, și tot a depus un efort, a investit energie și pasiune într-o activitate care nu mai ocupă de ceva vreme un loc central în interesul nici măcar al publicului pretins educat – încât să îl expediez în acest mod și să dau valoare unor reacții uneori umorale, alteori dovedind ignoranță sau o lipsă crasă de inteligență a comentatorilor neavizați.

Prefer oricând discursul critic, articulat și pertinent, argumentat și cu observații inteligente, care fie te lămurește în legătură cu natura cărții pe care o abordează, fie intră în dialog cu ea și, chiar și atunci când verdictul nu este unul pozitiv, arată respect față de obiectul de studiu prin efortul pe care criticul este dispus să îl facă să înțeleagă și mai apoi să explice resorturile și semnificațiile unui text. Cu atât mai puțin n-aș putea înțelege sau aprecia un scriitor care ar recurge – conștient de efecte sau nu – la astfel de stratageme de a diminua sau afecta prestigiul sau imaginea unui alt scriitor.

Oricare ar fi motivațiile sau cauzele demersului său – invidie, resentiment, sociopatie – mi se pare unul dintre cele mai lamentabile gesturi la care poate apela un scriitor. Atunci când ai ceva de spus în legătură cu o carte, cel mai onest este să scrii o cronică serioasă, argumentată, în care să-ți exprimi punctul de vedere, deși nu cred că e neapărat nevoie ca scriitorii să devină critici literari, există suficienți oameni care investesc timp, cunoștințe și efort în direcția aceasta și care își construiesc cu greu un prestigiu care, de altfel, e foarte fragil și se poate distruge rapid.

Mihai ENE

Este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și scriitor (poezie, proză, eseistică și critică literară). Cărți: Trei viziuni ale orașului (pentru un film alb-negru), versuri (2004), Vălurile Salomeei. Literatura română și decadentismul european (studiu, 2011); Jocurile Thaliei. Ipostaze ale actului teatral (studiu, 2018). Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova.

în același număr